Când prea târziu nu e de ajuns

Mi-ar fi plăcut ca, în urmă cu 12 ani, cineva să îmi fi zis că o să îmi pară rău dacă nu îndrăgesc chimia, fizica sau biologia. Înainte să mă fi întrebat: “- Ce vrei să te faci când o să fii mare?” Înainte să fi răspuns: “- Medic.”

Mi-ar fi plăcut pe atunci să ştiu ce e prioritar, înainte de frumos sau plăcut. Unele lucruri trebuie să înveţi să le iubeşti, indiferent dacă îţi convine sau nu. S-ar putea, ca în timp, să te îndrăgosteşti de ele, iar asta să nu fie de ajuns.

Ca şi atunci când te îndrăgosteşti de băiatul “nepotrivit”, dar nu îţi dai seama de la început şi realizezi pe parcurs că trebuie să îl iubeşti, indiferent dacă îţi place sau nu, tocmai ca să fii fericită.

Mi-ar plăcea ca cineva să îmi spună că nu e târziu nici acum. Pentru unele meserii ai afinităţi, aşa cum pentru unele iubiri ai slăbiciuni… Consider că nu există “prea târziu” sau “nepotriviţi în relaţie”, ci oameni care ÎNCĂ nu ştiu ce vor şi trebuie să realizeze SINGURI, altfel n-ar şti să aprecieze şi nici n-ar îndrăzni să facă ceva în privinţa aceasta.

5 thoughts on “Când prea târziu nu e de ajuns

  1. Sper că tu știi ce poți realiza.😛
    Niciodată nu e prea târziu. Asta îmi amintește de povestea cu un bătrân care la 80 de ani se apucase de facultatea pe care visase mereu să o urmeze. Măcar nu mori cu regretul, chiar dacă nu e aceeași satisfacție ca lucru făcut la timpul potrivit.

  2. n-am prea mult timp acum, da’ as veni cu un punct de vedere diferit: intotdeauna e prea tarziu … deoarece nu poti captura clipa cu continutul ei. practic traim “in trecut” … deoarece orice analiza constienta prelucreaza informatii din memorie. faptul ca asezonam supa respectiva cu presupuneri si predictii … n-o transforma in friptura ci doar intr-o supa mai gustoasa. chiar si cand gandesc cuvantul “gandesc“, nu e decat o referinta la ceva ce apartine deja trecutului. iar trecutul nu-l putem schimba …

    so far so good, but where does this lead us? pai la Carpe Diem … da’ unul care nu are la baza trecutul (as in “fac asta deoarece candva am facut …”) … un simplu “a trai” (totusi mai mult decat “a exista” deoarece tot nu scapam de memorie si implicit de “Carpe Diem din secunda anterioara”).

    … si cum nimanui nu-i place supa fada, ne autosugestionam ca “nu-i prea tarziu” cand de fapt e clar “prea tarziu” (o alta sursa de eventuale regrete).

    concluzionand: traieste-ti viata (atat cat poti) … nu sta sa-ti faci (prea multe) planuri sa ti-o traiesti (in timp ce clipele trec una dupa alta pe langa tine). la fel si intr-o relatie: be yourself, don’t try to become somebody else … you’ll both change anyway, hopefully together.

  3. “nu e prea tarziu” – suna ca un cliseu acum. insa chiar nu e. timpul e relativ, dar mai ales ciclic. daca ai ratat ceva in viata, roata se intoarce. savureaza clipele ce vor sa vina si aparentul esec va duce la reusite inzecite. ai nevoie doar de curaj si o doza in plus de rabdare:)
    toate bune!

  4. ”Ca şi atunci când te îndrăgosteşti de băiatul “nepotrivit”, dar nu îţi dai seama de la început şi realizezi pe parcurs că trebuie să îl iubeşti, indiferent dacă îţi place sau nu, tocmai ca să fii fericită.”

    Uite asta nu-mi place mie! Adica daca simt ca e nepotrivit, de ce sa mai stau langa el si sa nu-mi caut dragostea/fericirea in alta parte, in alta persoana.
    Sau merge cumva zicala: ”Daca ai intrat in joc, joaca!” ?

Împarte o felie de grapefruit :)

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s