Mi-ar fi plăcut ca, în urmă cu 12 ani, cineva să îmi fi zis că o să îmi pară rău dacă nu îndrăgesc chimia, fizica sau biologia. Înainte să mă fi întrebat: “- Ce vrei să te faci când o să fii mare?” Înainte să fi răspuns: “- Medic.”
Mi-ar fi plăcut pe atunci să ştiu ce e prioritar, înainte de frumos sau plăcut. Unele lucruri trebuie să înveţi să le iubeşti, indiferent dacă îţi convine sau nu. S-ar putea, ca în timp, să te îndrăgosteşti de ele, iar asta să nu fie de ajuns.
Ca şi atunci când te îndrăgosteşti de băiatul “nepotrivit”, dar nu îţi dai seama de la început şi realizezi pe parcurs că trebuie să îl iubeşti, indiferent dacă îţi place sau nu, tocmai ca să fii fericită.
Mi-ar plăcea ca cineva să îmi spună că nu e târziu nici acum. Pentru unele meserii ai afinităţi, aşa cum pentru unele iubiri ai slăbiciuni… Consider că nu există “prea târziu” sau “nepotriviţi în relaţie”, ci oameni care ÎNCĂ nu ştiu ce vor şi trebuie să realizeze SINGURI, altfel n-ar şti să aprecieze şi nici n-ar îndrăzni să facă ceva în privinţa aceasta.