Cu viata la “casa ei”…

Spunea ieri francezu’ că fetele din România sunt prea tradiţionaliste, prea axate pe ideea căsătoriei, prea la locul lor, asta în condiţiile în care, ieşisem în club, iar fetele de aici erau pe jumătate dezbrăcate, bete, fumate, drogate.

Nu ştiam dacă să o iau în nume de rău- poate şi distracţia asta, cât eşti tânăr, are nişte limite, nu de alta, dar ai vrea să te distrezi toată viaţa- iar pe la 50 de ani, să ai nişte copii şi o jumătate alături- fără să fi muncit pentru asta, fără să fi făcut nişte compromisuri.

E mai bine să îţi doreşti o viaţa “la casa ei” sau e mai bine să nu îţi pese de câte ori te căsătoreşti, cu câţi bărbaţi ai copii- singurul scop în viaţa fiind propria satisfacţie, propriul ego? Eu cred că, indiferent cât de mult se distrează ei în tinereţe, pe atât de nefericiţi sunt la bătrâneţe- fără să exagerez sau să generalizez.

Mi se pare extrem de greu să îţi găseşti pe cineva aici- nu doar pentru o noapte. Pentru o noapte găseşti oriunde. Şi, atunci, ce e mai rău, fetelor- un bărbat dornic de distracţie sau un bărbat de distracţie? Mie una, nu-mi place lumea asta, modernă prin destrăbălare şi săracă prin lipsa valorilor.