Vă spuneam că nu trebuie să iei decizii când eşti supărat, dar nici să faci promisiuni când eşti fericit, dar m-am răzgândit. Cel puţin în ceea ce priveşte prima parte, pentru că atunci gândim la rece, atunci realizăm că ceva ne deranjează- după aceea, suntem nişte laşi- tot aşteptăm momente mai oportune, un “data viitoare”.
Un “data viitoare”, my ass! Am văzut la 4 anotimpuri următorul citat: ”Încă ne mai pierdem hălci din viaţa asta scurtă cu prostii, tâmpenii, lucruri inutile, nervi irelevanţi, îndoieli şi alte fantome care ne bântuie şi ne ocupă TIMPUL. Încă avem vise paliative, care horcăie şi ar vrea să trăiască, dacă ar primi îngrijirea necesară” de Mihaela Rădulescu şi mi s-a făcut milă de toată starea mea din ultima perioadă.
Un continuu “data viitoare” care a devenit zilnic, o continuă stare de amorţeală, aşteptând că cineva să îmi aducă bucurii. Cocolăşindu-mă la geamul vieţii, aşteptând- în loc să ies afară şi să zburd, fir-ar să fie. Peste o lună e ziua mea, iar eu nu ştiu unde mă aflu în viaţa mea, nu ştiu ce să fac pentru că nu-mi doresc să fac ceva. Da, poate data viitoare…
Data viitoare n-o să am 23 de ani, dată viitoare n-o să fie niciodată! M-am săturat să aştept ceva ce nu există, m-am săturat să-mi fie frică să iau decizii în ceea ce MĂ priveşte, m-am săturat să beau ceai, în speranţa că-mi trece durerea din piept. Data viitoare a fost demult, călătoream ilegal, iar acum, se pare, plătesc amenda…
