Recunosc, am abuzat de Torrente în ultima vreme, iar fimul Prince of tears (2009) l-am luat din greşeală- din fericire. Mi-a plăcut, poate şi pentru că este inspirat din fapte reale, dar şi pentru că are un fir al evenimentelor destul de captivant.
Conţine istorie, poveşti de dragoste, prietenie, trădare, crimă şi speranţă. Must see!
La mulţi ani, plini de momente bune şi oameni minunaţi, Marin Toma. Mult succes în tot ce ţi-ai propus şi cât mai multe amintiri frumoase, care să te inspire!
Vă spuneam că nu trebuie să iei decizii când eşti supărat, dar nici să faci promisiuni când eşti fericit, dar m-am răzgândit. Cel puţin în ceea ce priveşte prima parte, pentru că atunci gândim la rece, atunci realizăm că ceva ne deranjează- după aceea, suntem nişte laşi- tot aşteptăm momente mai oportune, un “data viitoare”.
Un “data viitoare”, my ass! Am văzut la 4 anotimpuri următorul citat: ”Încă ne mai pierdem hălci din viaţa asta scurtă cu prostii, tâmpenii, lucruri inutile, nervi irelevanţi, îndoieli şi alte fantome care ne bântuie şi ne ocupă TIMPUL. Încă avem vise paliative, care horcăie şi ar vrea să trăiască, dacă ar primi îngrijirea necesară” de Mihaela Rădulescu şi mi s-a făcut milă de toată starea mea din ultima perioadă.
Un continuu “data viitoare” care a devenit zilnic, o continuă stare de amorţeală, aşteptând că cineva să îmi aducă bucurii. Cocolăşindu-mă la geamul vieţii, aşteptând- în loc să ies afară şi să zburd, fir-ar să fie. Peste o lună e ziua mea, iar eu nu ştiu unde mă aflu în viaţa mea, nu ştiu ce să fac pentru că nu-mi doresc să fac ceva. Da, poate data viitoare…
Data viitoare n-o să am 23 de ani, dată viitoare n-o să fie niciodată! M-am săturat să aştept ceva ce nu există, m-am săturat să-mi fie frică să iau decizii în ceea ce MĂ priveşte, m-am săturat să beau ceai, în speranţa că-mi trece durerea din piept. Data viitoare a fost demult, călătoream ilegal, iar acum, se pare, plătesc amenda…
„Aşa sînteţi voi, bărbaţii: fie că-i o femeie destrăbalată, fie că-i una cinstită, pentru voi totuna-i şi uite că ai dat greş… Ce-ai rămas aşa, cu gură cascată, generale?”
Feodor Mihailovici Dostoievski- „Idiotul”
Cred că e unul din fragmentele preferate din carte. Imaginaţi-vă o femeie înfruntând mai bine de zece bărbaţi care o doresc, dar o şi desconsideră, în acelaşi timp. Bărbaţi care ar fi în stare să o plătească, ca să devină soţia lor, dar care nu pot trece cu vederea că a aparţinut şi altora. Abia aştept să ajung la sfârşit- convinsă fiind că autorul n-o să mă dezamăgească…
Am văzut afişe prin tot oraşul şi ştiam că o să îmi placă când o să îl văd. Dans, muncă, frigiditate contopită cu sexualitate, psihologie şi artă. Poate recenzia făcută de darkjade vă este de ajutor, dar cu siguranţă e un must see.
