Probabil poate nu ştiu

Eu n-am nicio problemă cu alegerile pe care le fac- îmi asum riscul de a face o greşeală, dar dacă am ajuns la o concluzie, nu-mi place să mă întorc la prima propoziţie, doar-doar să nu-mi fi scăpat ceva din vedere.

Probabil nu e la fel de uşor când e vorba să iei decizii ce îi implică şi pe alţii pentru că nu mai e vorba doar de sentimentele tale şi, surprinzător şi metaforic, chiar şi dracu plânge. Atunci când iei o decizie trebuie să ai în vedere lucrurile peste care nu pot trece pentru că, vă spun eu, când sunteţi împreună- vă certaţi tot timpul, când vă despărţiti- vă amintiţi doar lucrurile bune şi te întrebi: da noi de ce ne-am despărţit?

Da, sunt lucruri peste care nu poţi trece şi variază de la om la om. Eu nu pot să trec peste multe lucruri chiar dacă, să zicem, am trecut peste unele şi mai urâte, după părerea unora. Sunt un om calm şi nu-mi place să mă stresez şi cu altele, în afară de stresul normal. Cu atât mai mult cu cât lucrurile respective ar trebui să îmi aducă linişte, bucurie, înţelegere şi satisfacţie. Uneori chiar şi bani.

Exemple sunt multe: facultatea, job-ul, prietenii, iubiţii, vremea de afară, hainele şi alte lucruri importante prin însăşi faptul că NOI le-am ales. Unii spun că n-ar putea să treacă peste infidelitate. Eu n-aş putea trece peste ideea că iubitul meu ar putea să mă înşele sau ar vrea să mă înşele- nu pentru că aşa ceva nu mi se poate întâmpla mie, ci pentru că nu-mi place să am temeri.

M-ai ales pe mine, fii bun şi demonstrează-ţi ŢIE, nu mie, că asta vrei. Eu am să mă prind şi singură. Băieţii trebuie să înţeleagă un lucru: fetelor le place să facă pe proastele, dar niciodată nu le place să fie considerate proaste pentru că, dacă tu crezi că e prea proastă ca să te iubească şi să îţi accepte toate mizeriile, probabil o să îţi dea dreptate şi o să plece.

 

…or never mind

Mă enervez repede, dar nu din orice. Îmi trece repede, dar nu oricum. Sunt sensibilă până îmi faci rană- după aia nu-mi mai pasă. Las lucrurile să moară, dacă nu se pot vindeca. Iubesc sau nu. N-am urât niciodată. Nu uit, deci nu iert. Sunt optimistă până mă lovesc de realitate. După aceea sunt conştientă, niciodată pesimistă.
➡ SING, DANCE, SMILE and respect your OTHERS!


Ştiaţi că…?[28]

Am citit azi (for my homework) despre nişte site-uri matrimoniale şi am găsit câteva lucruri interesante, chiar exclusiviste. De exemplu, JDate e doar pentru evrei, AveMariaSingles e doar pentru catolici şi, cel mai drăguţ, CupidTino e pentru fanii produselor Apple care îşi pot găsi astfel pe cei iBeloved. Cei de pe Vampire Passions îşi pot înfinge colţii în alte profile şi au “Bite Me”- nebunii.

Şeful celui mai mare site matrimonial, OkCupid, Sam Yagan, susţine că “perioada dintre Anul Nou şi Sfântul Valentin e cea mai profitabilă pentru afacerea aceasta pentru că oamenii nu suportă să fie singuri în noul an şi de ziua îndrăgostiţilor.”

Trist, nu? Să fie nevoie de atâta management ca să te laşi păcălit că, undeva acolo, după un ecran, e jumătatea ta. Câtă exploatare sufletească!

Introducere, cuprins şi încheiere

De câteva zile un gând nu-mi dă pace. Cel mai probabil nu am dreptate, dar nu pot să mă pun cu propriile gânduri, căci mă aleg cu dureri de cap. Aşa deci şi prin urmare: în mod general, cuvântul sex este asociat mai mult bărbaţilor, nu?

Pe de altă parte, eu cred că fetele au fantezii sexuale mai bogate decât bărbaţii, unele chiar transformate în realitate (cu sau fără bărbaţi). Problema mea (care nu e chiar problemă, nici măcar exerciţiu) este: de ce nu există comunicare în pat, ca să nu se ajungă la infidelitate? Sunt convinsă, în acest sens, că oamenii ajung să se plictisească înainte de a cunoaşte ceea ce caută.

Adică fetele au ce oferi, iar bărbaţii au ce primi. Dar pentru că nu se cere, nu se dă. Pentru că nu se vinde, nu se cumpără. Pentru că nu se discută, nu se ştie.

În concluzie: oamenii ajung să înşele în aceeaşi poziţie sexuală pe care o au şi acasă, iar scuza lor e că vor ceva nou. Adică, au plecat din mina de aur, în puţul cu argint. Zâng-zâng.