Să fii tu, să nu fii tu…?

Cred că am avea articole mai bune dacă am scrie lucrurile aşa cum sunt. Dar n-o facem, le luăm pe ocolite, le luăm cu frumuşelul, le luăm cu blogăritul- nici să pari patetic, nici prost, nici vulgar. Cel puţin aşa văd eu lucrurile. Dacă eşti anonim, îţi ascunzi numele. Dacă eşti public, îţi ascunzi adevăratele unele trăiri.

Sunt sigură că multe din posturile mele au fost interpretate, că s-au înţeles lucruri printre cuvinte. De exemplu, dacă scriu despre relaţii- se subînţelege că scriu despre relaţia mea- dar nu e aşa. Aş fi vrut să pot scrie, dar n-ar mai fi fost vorba doar de mine şi, atunci, nu pot nu vreau să fac public un lucru care îmi aparţine doar pe jumătate: cu jumătatea mea de adevăr, cu jumătatea mea de sentimente, cu jumătatea mea de gânduri…

Eu nu mai citesc lucrurile aşa cum sunt. Pentru mine o bloggeriţă cu numele Ana (exemplu) e o doar o bloggeriţă- dincolo de latura ei umană. Scrie cum poate, ce poate. Eu citesc pentru că îmi place- nu pentru că e adevărat, nu pentru că e despre ea, nu pentru că mă identific cu ceea ce scrie.

Bineînţeles că există o diferenţă între a nu scrie despre un lucru şi între a minţi- ca identitate online. Tot ce am scris până acum a fost pentru că aşa am gândit, aşa am simţit, aşa mi-am dorit, aşa s-a întâmplat sau aşa mi-am imaginat. Cel puţin în ceea ce mă priveşte.

Îmi place să citesc şi despre cum face cineva omletă, şi despre cum şi-a luat cineva amendă, şi despre cum suferă, şi despre cum e fericit- nu ca şi cum ar fi un tot, ci pentru că combinaţiile de cuvinte zac în oameni diferiţi. Suntem ca un DEX- fiecare din noi dăm alte explicaţii pentru aceleaşi trăiri.

Un gând [30]

“Nu cunoşti decât lucrurile pe care le îmblânzeşti, spuse vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri de-a gata de la negustori. Dar, cum nu există negustori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Daca vrei un prieten, îmblânzeşte-mă.”

Antoine de Saint-Exupéry, “Micul Prinţ”

Pentru Zamfir Pop

UK, books and love

Azi am cumpărat două cărţi: Confessions of a wedding planner (eu) şi The Queen’s fool (fishuc), ca după aia să facem schimb, aşa cum am citit împreună Invitaţie la vals, de Mihail Drumeş şi mi-a plăcut mult experienţa, poate şi pentru că ne-am identificat oarecum cu personajele. Le-am găsit la reducere, o liră fiecare. Sper să găsesc şi alte cărţi pe care mi le-aţi recomandat la pagina Bookblog. După ce le citesc (sau în timp ce le citesc) o să încerc să scot fragmentele care îmi plac sau care transmit un mesaj frumos.

Ultima oară am cumpărat cărţi de la Biblioteca Bunicii:  Poştaşul sună întotdeauna de două ori, de James Cain şi Sorocul cel de pe urmă, de Valentin Rasputin. Nu mi-a părut rău, chiar le-am citit pe nerăsuflate, în special cartea lui Rasputin. Sper ca şi acum să fi luat ceva interesant. Cărţile sunt în limba engleză, ceea ce îmi este de folos- o modalitate de a învăţa cuvinte noi.

Poza zilei: Se caută inginer

Sunt curioasă, poate rezolva cineva problema de mai sus? Ideea e foarte bună, oamenii ştiu exact ce îşi doresc. În felul acesta au rezolvat şi problema interviului. Este destul de evident cine ia postul 🙂

Duble Rainbow

Filmuleţul are printre cele mai multe click-uri de Youtube- 23.674.439 de vizualizări. Nu ştiu dacă din cauza fenomenului- 2 curcubee în acelaşi timp- sau din cauza emoţiei celui care a surprins momentul. Omul a trăit la maxim, justificându-se mai târziu, întro emisiune la TV, că înainte de a apărea curcubeul, a avut o discuţie religioasă cu un prieten, ceea ce l-a făcut să se întrebe dacă nu cumva e un semn de la cel de Sus.