Vă întreb…

Nu v-ar fi plăcut mai tare filmul DEAR JOHN dacă DJ Cotrona juca în rolul principal şi nu doar un rol secundar, printre tipii de pe front?

Un gând [28]

“-Nu se va şti niciodată cât au contribuit câinii la domesticirea omului.”

George Petre

Pentru Gabriela Neagu ( am hotărât ca de acum înainte să dedic câte Un gând fiecărui blogger pe care îl citesc, fără ca gândul să aibă legătură directă cu el. Consider asta ca fiind o referinţă către articolele pe care eu le apreciez)

Grapefruits grăpfruită

Acum câteva luni am citit la Delia Iacob despre ceaiul de grapefruit şi mi-a rămas întipărit în minte până azi- când am rămas fără pliculeţe de ceai, dar spre norocul meu, aveam un grepefruit în frigider (din păcate roz şi nu roşu). Nu mi-au ieşit pozele la fel de frumoase ca la ea, dar ceaiul mi-a plăcut foarte mult- are un gust fresh, puţin amărui (eu nu beau cu zahăr) şi revigorant.

Şi, vroiam să vă împărtăşesc o altă bucurie, la fel de grăpfruită: au iaurt din Pink Grapefruits, ceea ce în România n-am găsit niciodată. În primul rând, e un iaurt uşor, are un miros puternic de grapefruits, iar gustul e pufos şi…rece? Îmi place şi cel de lime- puţin mai fresh, cu un miros la fel de îmbietor.  Vine la pachet, combinat- astfel încât să ai ocazia să guşti din mai multe arome: portocale, lime, lemon şi grapefruits.

Ai identitate de blogger?

Trebuie să ai ceva în minte când te hotărăşti să îţi faci blog- cel mai greu, la început, e să îţi alegi numele. După aia, îţi vin idei şi lumea te cunoaşte, te place, te citeşte- pornind de la numele ăla, al tău- născocit întro zi neimportantă.

Vorbeam ieri cu nighton despre lucrurile care ne caracterizează ca bloggeriţe. Ştiu că la ea şi doar la ea o să găsesc Sunday Chill, pentru că aşa i-a venit ei să-i zică. Mai ştiu că doar la fetita junglei 13 şi doar la ea o să găsesc Citatul de Joi, nu de Vineri, nu de Miercuri. Mai ştiu că doar la Omlette du Fromage o să găsesc Stări de Spirit, nu de suflet, nu de inimă.

Dacă le-aş găsi cumva inversate nu mi-ar mai plăcea, nu pentru că nighton n-ar putea să scrie un Citat de Joi, ci pentru că nu-i al ei. Şi, uite aşa, mi-e dragă de anumiţi bloggeri, pentru că au găsit ceva al lor, l-au personalizat şi l-au înregistrat, nu la OSIM, ci prin intermediul a sute de oameni care ştiu că AIA e ACOLO şi CEALALTĂ e DINCOLO.

Lucrurile astea însă, nu vin aşa, întro zi. Nici măcar nu se nasc o dată cu blogul. Pe de altă parte, înţeleg când intri pe un blog şi vezi astfel de lucruri şi prinzi drag de ele- aşa cum în copilărie îţi plăcea mai mult păpuşa prietenei tale, decât oricare dintre păpuşile tale.

Acum e alegerea ta dacă îţi personalizezi blogul după mintea şi imaginţia ta sau copiezi de la alţii, doar pentru că ţi se pare interesant şi vrei şi tu. Am văzut păpuşe de cârpe mai frumoase decât orice Barbie. Ştiţi de ce? Pentru că aveau haine cusute de mână şi ochi desenaţi cu carioca.

Tu, timpul şi alte nimicuri

Ştii expresia “Singur în doi”? Cred că ajungem acolo pentru că nu reuşim să avem un moment de “Singur cu tine”, indiferent cât de singur te simţi câteodată. Dacă am avea un moment din acesta, sincer, faţă în faţă- fără smiorcăieli, fără temeri, fără visuri, fără plăcerea de a te chinui- am realiza că nimic nu e atât de grav, nimic nu e atât de frumos, nimic nu e total.

Dar nu, nouă ne place- ah, cât ne mai place să plângem, să gândim, să regândim, să ne idolatrizăm ceea ce trăim ca să nu avem impresia că am trăit un mare nimic, iar în consecinţă, să ne pară şi mai rău. Dacă am fi sinceri cu noi, înainte de cere acelaşi lucru de la alţii, am suferi mai puţin.

Timpul oricum trece, dar preferăm să treacă lângă cineva. Poate de aceea se grăbeşte, ca să ajungă la persoana potrivită? Nu, astea-s doar cuvinte frumoase, puse unul lângă altul, ca să atragă- aşa cum sunt unele cupluri. Te uiţi la ele şi ţi se par potrivite, aşa cum îi stă bine lui “Te” lângă “Iubesc”. Chiar şi aşa cum îi stă bine lui “Te” lângă “Urăsc”, pentru că nu e vorba de context, ci de aparenţe.

E urât când timpul care trece pentru tine, trece şi pentru cel de lângă tine. Ai impresia că te laşi purtat de val, dar în loc să ajungi la un mal- te izbeşti de stânci. Şi, uite aşa, te miri cum poţi să mai vorbeşti frumos când defapt, înjuri în gând pentru că ai stâns atâta furie, atâta dezamăgire, atâtea visuri sparte de tavanul realitaţii…