Am găsit-o dimineaţa, în uşă. Un plic gros, cu timbre româneşti. Te întrebi, ce poate să îţi scrie un străin când se aşează în faţa unor coli A4, irosindu-şi timpul scriindu-i altui străin?Ţi-e aşa de dragă, ştiind că s-a gândit cum să înceapă, că poate s-a enervat când a făcut o mâzgâlitură.
Atâtea gânduri, încât vrei să o citeşti de câteva ori ca să sorbi toată emoţia din ea. Mi-a plăcut pentru că au fost 4 pagini, 4 pagini scrise de un om obosit, venit de la muncă, scrise cu peniţa. Cu peniţa!!! Am râs. Am stat în picioare, năucă de fericire şi am râs, citind printre rânduri bucuria celui care mi-a scris. Îţi mulţumesc, Ana-Maria! Din tot sufletul îţi spun, mi-ai făcut ziua de neuitat!
Promit să le pun pe toate în cutia mea de zestre. Astfel de momente cu siguranţă îţi fac bătrâneţele mai dulci. O să răspund cât de repede pot, ca să ştii cum m-am simţit.
Grapefruits - blog scris cu vitamine 
moamă, de când nu am mai trimis o scrisoare cuiva :))))
You can start now 😆
… frumos 🙂 … cred ca ajuta o chestie de genul, la singuratate
Este un gest frumos care l-ai apreciat ca atare.
Recunosc… de ani buni nu am mai primit o scrisoare sau felicitare scrisa. De Craciun, Ramona (colourmeprettyamo.blogspot.com) mi-a facut si mie o surpriza asemanatoare: o frumoasa felicitare SCRISA DE MANUTA ei. A fost un cadou adevarat!
🙂
cu placere. :D:D chiar imi facusem griji ca timbrul o sa se dezlipeasca. l`am lipit cu degetul si am apasat pe el de am zis ca nu e adevarat. ce ma buuuucuuur ca a ajuns :D:D ei bine, astept vesti.
Ce frumos, Grepf. 🙂 Nici eu n-am mai trimis o scrisoare de muuult, dar citind articolul, mi-a venit inspirația. :))
My address is still here :)))
De cand cu internetul .. am cam neglijat partea asta . Si nu sunt singura 😯