“Iubirea mea pentru Şerban s-a terminat cînd a revenit Paul, după o absenţă de cîteva luni. Tot aşa cum am încetat să mai suspin după Adam abia cînd m-am îndrăgostit de Alexandru. Aşadar, aş putea să spun că o iubire la mine nu se termina decît în momentul cînd era înlocuită de altă iubire. În felul lui, fiecare era un salvator.”
Adela Greceanu – “Mireasa cu şosete roşii”
Tomorrow’s rain will wash the stains away,
But something in our minds will always stay.
On and on the rain will say:
How fragile we are, how fragile we are…
Pe mine mă enervează şi mă dezgustă de-a dreptul. Cine? Oamenii care au găsit fericirea şi au impresia că lumea le aparţine, ba chiar că o merită şi, atunci, nimeni altcineva nu mai contează decât fericirea lor.
Ce, n-aţi avut prietene care, cum şi-au găsit un iubit, cum v-au şi dat la o parte? “-Plec cu iubi la mare, ies cu iubi în oraş, nu pot să ies cu voi, că ies cu gaşca lui iubi.” Ah, şi să nu uităm sfaturile oamenilor fericiţi: “- Dacă eşti proastă şi stai cu el, uite eu ce fericită sunt cu iubi meu, iubi meu perfect. Dacă aş fi în locul tău…”
Dacă ar fi în locul tău ar plânge ca proasta şi ar ierta ca altă proastă. S-ar bucura pentru o zi de fericire din totalul de alte şase zile mizerabile, dar pentru ziua aia de fericire, şi-ar da zilele. Dar vezi tu, nu e în locul tău. Brusc este mai inteligentă şi mai fericită doar pentru că are cine s-o scoată la suc şi are cine să-i spună noapte bună.
Sunt oameni care, prin fericirea lor, au înţeles necazul altora, au înţeles că prin fericirea lor nu trebuie să fluture steagul învingătorului în faţa rănitului şi nici să se pună în locul lui. Pe unii oameni, fericirea îi face luminoşi, cu un zâmbet molipsitor pe faţă. Pe alţii îi face răi şi urâţi. În felul ăsta poţi să faci deosebirea dintre prieteni şi egoişti.
Povestea Facebook-ului- probabil încă o afacere de pe urma căreia s-au scos bani frumoşi. Mi-a plăcut că a fost pe faţă şi rămânea la atitudinea ta să judeci dacă inventatorul Facebook-ului a fost corect sau nu, dacă îi consideră pe utilizatori fraieri sau nu. Oricum, ideea filmlui este captivantă. Am aflat că, iniţial, Facebook se numea The Facebook. Un Like pentru asta?
Am tot amânat postul acesta pentru că am vrut să îl scriu bine, ca să transmit exact cum m-am simţit. Am petecut Crăciunul împreună cu o familie de englezi (soţia româncă). Am fost la cumpărături (unde am fost sceptică în privinţa meniului: friptură cu sos de mere şi fructe de pădure?)
Tradiţional, pentru masa de Crăciun, este Christmas pudding- un fel de chec cu amestec de fructe (portocale, cireşe in Brandy, nuci, lămâie, măr, etc.)- care este extrem de dulce, dar bună- mai bună ca cozonacul. Apropo despre desert (care e de cele mai multe ori cald)- aici se serveşte în farfurii foarte adânci şi se mănâncă cu lingură.
Al doilea desert, Mince Pie- nişte prăjiturele umplute cu fructe. Peste ele se adauga Custard- un fel de cremă. Împreună sunt îngrozitor de dulci. Dulciuri prea dulci, claaaar!
După cum vă spuneam la început, felul principal e friptura: de porc, de curcan, de pui. Se serveşte cu legume la gratar şi cu sos de mere şi fructe de pădure. Combinaţia e nesănătos de gustoasă.
Şi, ca să mă revanşez pentru că am spus că Christmas pudding-ul e mai gustos decât cozonacul, să ştiţi că am făcut pifteluţe şi salată boeuf, care a ieşit extraordinar de bună- muştarul de aici e super bun. Seara se auzeau clopotele de la biserica din apropiere, în casă mirosea a brad. Am avut un Crăciun frumos, plin de cadouri şi momente de linişte.
Nu sunt consumatoare de cafea, deşi ador mirosul de cafea şi spuma din cănile de cappucinno. Beau cafea în momente speciale- cam de 2-3 ori pe an. În rest, ador ceaiul şi cred că mi se trage din copilărie, când ceaiul era motivul pentru care primeam şi pâine cu dulceaţă. Un alt motiv pentru care ador ceaiul, este diversitatea, dar şi dragostea mea pentru căni.
V-am spus deja despre ceaiul englezesc, cu lapte. Cel mai popular este ceaiul negru PG, cu arome mai puternice decât ceaiurile indiene, africane sau europene. M-am uitat prin magazine şi am observat că ceaiurile aromate sau fructate nu sunt atât de populare, poate şi pentru că ar fi oribile la gust, în combinaţie cu lapte.
De când am venit, cred că am băut ceai normal doar de câteva ori- în rest, îmi place să adaug cam cât două degete lapte. Pentru cei care n-au încercat niciodată, s-ar putea să sune ciudat: ceai cu lapte, dar vă sfătui să încercaţi. Aşa cum spuneam mai sus, evitaţi ceaiurile fructate şi aromate, cea mai bună alegere ar fi ceaiul verde, negru sau alb.
Englezii beau foarte mult ceai, de aceea o să găseşti cutii şi cu peste 200 de pacheţele. Şi, dacă tot mă plângeam că nu ştiu ce să colecţionez, o să mă apuc să colecţionez pliculeţe de ceai. Smells like a good id[T]ea!
