Povestea Ecaterinei [1]

Vreau să mă căsătoresc cu un bărbat în vârstă. Să fie neapărat bogat- să aibă o bibliotecă mare şi o gradină cu flori, iar dacă nu cer prea mult, să aibă şi un leagăn, făcut din lemn de cireş.
-Ecaterina, nemernico, unde eşti, că te strig de amar de vreme…
Cobor repede de pe căpiţa de fân, îmi scot floarea de dupa ureche şi îmi sterg roşul de pe buze, colorat cu măceşe.
– Aici sunt, păcatele mele, dar de ce atâta grabă?
– Ecaterina, vai de zilele tale, dupa ce ca esti necajită, mai eşti şi proastă. Haida’ mai repede, că stăpâna vrea să îşi servească ceaiul, iar netrebnicul ăla de Mitea n-a adus lemne pentru foc.
În timp ce alergăm ca nebunele spre conac, îmi fac curaj şi o întreb:
– Vera, tu n-ai vrea să te măriţi? Vera se întoarce brusc spre mine şi îmi dă o palma peste obraz:
-Tu esti dilie rău, îţi zburdă mintea ca un ied pe imaş, dar fii atentă, că după ce se termină imaşul, începe pădurea şi te mănâncă lupii.
Îmi tin ochii deschisi, deşi mă ustură lacrimile, îmi muşc buzele de necaz şi dau cu piciorul într-o găină ce ne tăia calea.
– Vera, tu nu eşti om rău, tu eşti mai necăjită ca mine, chit că ştii să citeşti.
– Catiuşa, se opreste ea din alergat, Catiuşa, abia m-am angajat la stapână şi sunt fericită că am unde să dorm şi am ce să mănânc. Te rog, lasa-mă să îmi fac treaba şi nu-mi face probleme. Ce ne facem acum fără lemne şi fără ceai? Iar tu vrei să mă gândesc dacă nu vreau să mă mărit- cine mă ia pe mine asa săracă şi proastă, Ecaterina?
– Varenka, mă înveţi să citesc?
– Şi de ce ai vrea tu să ştii să citeşti? Crezi că o să ajungi mai departe de curtea stapânei? Cu buchie cu tot, o sa stergi praful si o sa speli rufe. Nu te mai prosti.
– Şi dacă o să îmi găsesc un soţ bun, iar eu n-o să ştiu să citesc?
– Nu înţeleg de unde ţi-a venit ideea cu soţul bun şi cu cititul, eu zic să revii cu picioarele pe pământ, altfel o să suferi îngrozitor, iar cărţile n-o să-ţi fie de ajutor.
– De ce minţi, Vera? Şi atunci cum se face că doftoriile se iau din cărţi?
Vera oftează şi dă din mână a lehamite. Eu rămân buimacă în urma ei. După ce o să mă mărit, o să-i cumpăr neapărat o rochie frumoasă…

* O să încep să scriu “Povestea Ecaterinei” pentru că povestea “Te iubesc. Te iubesc?” este pe sfârşite. Sper să vă placă Ecaterina.

8 thoughts on “Povestea Ecaterinei [1]

  1. pff eu am crezut ca este vreo carte .. scrisa de vreun nene mort de o gramajoara de ani 😐 abia astept continuareaa !

  2. imi place cum ai scris-o. ai talent, eu n-as stii sa scriu despre ceva ce nu stiu din proprie experienta. o sa-mi placa povestea ecaterinei, presimt 🙂

Împarte o felie de grapefruit :)

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s