“Mulţi bărbaţi, puţini cavaleri…”

Am crescut într-o familie numeroasă. Eu şi mama, sex frumos, în rest tata cu trei fraţi, sex puternic. Rectific, mama şi jumătate din mine sex frumos, căci jumătatea cealaltă s-a lăsat influenţată de cei patru bărbaţi din casă.

Cu toate că eram tare năzbâtioşi, nu ştiu cum se face că ne-au crescut părinţii cu un respect şi cu devotament, încât şi atunci când am plecat de acasă, singură într-o ţară străină, mi-a fost frică să fac ceva greşit, ca să nu-i dezamăgesc.

Mie, dacă nu-mi dai respect şi încredere, degeaba îmi spui că îmi dai iubire nebună şi averi, pentru că nu cu asta am fost crescută. Ştii, o îmbrăţişare călduroasă poţi primi şi de la un urs de pluş, dacă ştii să ţi-l apropii.

Iubirea are picioare scurte, iar când se afundă, i se face frică şi-ar vrea să se întoarcă, dar pentru că n-a lăsat firimituri de bucurie în urma ei, n-are cum să găsească drumul şi e foarte bine- tare mi-s antipatici oamenii care sunt fericiţi doar când sunt mulţumiţi.

Eu nu pot să iubesc pe cineva pe care nu-l respect, oricât de frumos şi inteligent, şi bogat şi mai dă Doamne ce-ar putea să fie. Dacă iubirea apare de după colţ, respectul se câştigă, dar cum zicea tata: “- mulţi bărbaţi, puţini cavaleri.”

Nu ştiu ce să-mi placă

Iubesc oameni care au o pasiune, un hobby. Oameni care pun suflet în ceva şi primesc satisfacţie din asta. De exemplu oamenii care colecţionează, oameni cărora le place să fotografieze şi nu doar la nunţi, oameni care investesc în obiecte de artă, oameni care fac lucruri handmade, oameni care pictează sau cântă, oameni care au găsit ceva deosebit şi au transformat asta în pasiune.

Când eram mică îmi place să colecţionez şerveţele de masă, dar am renunţat pentru că nu-mi plăcea să cumpăr 100 de şerveţele doar ca să adaug unul la colecţia mea. Parcă nu e aşa frumos când ceea ce colecţionezi nu are şi o poveste- aşa cum au fotografiile, de exemplu.

Mi-e ciudă, că nu ştiu ce să-mi placă şi mi-e teamă că astfel de lucruri nu se învaţă, că ar trebui să vină de la sine, altfel nu mai este hobby, dacă e unul chinuit. Cu toate astea, mi-ar plăcea să am ceva pentru care să mă bucur, pentru care să pun suflet…