Chiar dacă mâine suntem în ajunul Crăciunului nu am starea aia sărbători. Spunea ieri cineva pe Twitter că cine nu simte spiritul Crăciunului trebuie să fi avut o copilărie tare nefericită şi nu înţelegeam de ce nu se pupă asta cu realitatea mea.
În copilărie aşteptam sărbătorile de iarna aşa cum aştepţi vacanţa de vară. Secretul bucuriei de atunci consta, cred, în tentaţie, în mister, în aşteptarea aia dulce-enervantă. Pe atunci nu se vorbea de Crăciun încă din noiembrie, pe atunci nu ne întrebau părinţii ce vrem cadou. Pe atunci stăteam cuminţi lângă sobă şi învăţam colinde, iar în ajun ni se lungeau nasurile şi papilele gustative de la mirosul de cozonac făcut de mama. Continue reading