Astăzi ne despărţim- Ştefan Augustin Doinaş

Astăzi nu mai cântăm, nu mai zâmbim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.

Totul e atât de firesc în tăcerea noastră.
Fiecare ne spunem: – Aşa trebuie să fie …
Alături, umbra albastră
pentru adevăruri gândite stă mărturie.

Nu peste mult tu vei fi azurul din mări,
eu voi fi pământul cu toate păcatele.
Păsări mari te vor căuta prin zări
ducând în guşă mireasmă, bucatele.

Oamenii vor crede că suntem duşmani.
Între noi, lumea va sta nemişcată
ca o pădure de sute de ani
plină de fiare cu blană vărgată.

Nimeni nu va şti că suntem tot atât de aproape
şi că, seara, sufletul meu,
ca ţărmul care se modelează din ape,
ia forma uitată a trupului tău …

Astăzi nu ne sărutam, nu ne dorim.
Stând la început de anotimp fermecat,
astăzi ne despărţim
cum s-au despărţit apele de uscat.

Nu peste mult tu vei fi cerul răsfrânt,
eu voi fi soarele negru, pământul.
Nu peste mult are să bată vânt.
Nu peste mult are să bată vântul …

Azi, 19 decembrie 2010

Ştii sentimentul când faci ceva pentru prima oară? Îl păstrezi în minte ca pe ceva extrem de frumos, excitant, nebunesc, etc. Azi am făcut ceva, pentru prima dată în viaţa mea. Senzaţia e de nerepetat: am râs, mi-a bătut inima ca la şoarec şi m-am simţit ca un copil care leagă coada la mâţe. Nu pot să cred că am făcut-o, dar am făcut-o! 😆

Scrisori poştale?!!

Mi-au promis câteva suflete de pe blog că o să îmi trimită scrisori din alea, scrise cu dragoste, cu peniţa, că o să le pună la poştă, iar eu o să le aştept cu sufletul la gură, îngrijorată să nu se piardă pe drum.

Cred că o să fie grozav să găsesc în uşă plicurile voastre, cu scris frumos sau caraghios, plicuri venite de acolo, de acasă! Pentru cine doreşte, o să vă rog să mă anunţaţi pe adresa de mail de ➡ AICI, iar eu o să vă răspund, ataşând adresa poştală, pentru că nu-mi permit să o fac publică, pe blog.