Vă întrebam ➡ dacă se poate reiubi, iar părerile au fost împărţite. Eu nu cred că se poate reiubi. Dacă, de exemplu, ar trebui să aleg unul din foştii mei prieteni, cu această condiţie, să fi schimbat ceea ce ne-a despărţit- n-aş putea alege niciunul. Nu pentru că mi-s pretenţioasă, ci pentru că nu ar mai avea farmec. Un fel de mâncare reîncălzită… şi nu mă refer doar la scânteie sau la fluturii din stomac.
Dacă au existat motive care au dus la despărţire, au rămas şi frustrări, şi regrete, şi teamă, şi incertitudine, şi dezamăgiri, iar astea nu dispar o dată cu relaţia sau cu promisiunea schimbării. Ei bine, eu nu cred că oamenii se schimbă, poate capătă puţină experienţă şi înţelepciune, dar nu se schimbă.
Dacă îţi analizezi fostele relaţii, după câţiva ani de la despărţire, realizezi că nu a fost ceva anume care te-a deranjat, că unele certuri au fost chiar stupide, că ai mai fi putut face nişte compromisuri sau ajungi să te întrebi, “-da’ de el, chiar de ce m-oi fi despărţit?”
Eu nu cred că se poate reiubi. Cred că îl poţi iubi indiferent de cum se poartă cu tine, indiferent dacă te-a înşelat, indiferent dacă te-a lovit, indiferent dacă te-a minţit. Îl iubeşti aşa, în prostie, cu toată inima, pentru că îl iubeşti şi n-ai ce face. Dar, în momentul când te face să nu-l mai iubeşti, nu contează nici dacă se poartă bine, nici dacă se poartă rău. Nu contează nici măcar dacă se schimbă…