Bună dimineaţa. “Dimineaţă” pentru că aseară am fost la o nuntă şi specific asta nu pentru că ar fi interesant, ci pentru că unii au înţeles că m-am măritat eu şi trebuie să spun oficial că n-am zis “Da” încă.
Apropo de nuntă, mă gândeam ieri cum noi, fetele, visăm încă de mici la rochia de mireasă, la inelul de logodnă, la petrecere şi la noapte nunţii, iar aceste lucruri ne sunt chiar definitorii. Nu ştiu dacă băieţii visează la costumul lor sau doar la noaptea nunţii, dar sunt convinsă că sunt stresaţi cu cererea în căsătorie.
Adică, dacă nu-ţi permiţi un inel cu diamant, trebuie să o ceri într-un mod cu totul special. Special mi se părea pe turnul Eifell, pe ditamai iahtul, într-un salt cu paraşuta sau, de ce nu, pe lună. Special devine nu pentru că ţi-au plăcut astfel de cereri, ci aceea cerere, făcută special pentru tine…