Deşi aveam de ales şi sunt sigură că mama m-ar fi înţeles, am decis să rămân acasă pentru restul săptămânii, aşa cum îmi programasem. La munte cu Matei pot să merg oricând, iar dacă nu pot să merg oricând, n-o să merg doar pentru că aşa vrea el.
A acceptat ideea, a spus că înţelege că îmi doresc să stau cu ai mei şi că îi este dor de mine şi mă aşteaptă acasă. Mi-e greu departe de el, mi-e dor, mi-e frică, sunt geloasă. Se pare, însă, că ai doar de câştigat când n-ai nimic de pierdut.
Grapefruits - blog scris cu vitamine 
Ultima fraza e geniala. Autoarea incepe sa isi faca simtita vointa.
povestea ca povestea, da’ acum eu-s aia geloasă şi vreau cartea/jurnalul din imagine :))
Pune ceva la cale Matei,sigur ii va scoate ochii in timp.
asa mai merge. subscriu @zuzu sigur Matei planuieste ceva
Nu ti-e dor sau frica, “ti-e obisnuinta”…
Tre sa recunosc ca astept continuarea cu maare nerabdare:D. Sper sa ai inspiratie si sa postezi cat mai curand. O seara excelenta sa ai!!