te respect în mass-uri

Trebuie să fii un mare idiot dacă încă crezi că poţi să schimbi partea idioată a lumii. De mii de ani (sau catralioane de ani) religiile, legile, statul, şcoala, familia, natura şi alte componente menite să schimbe ceva au dat greş, au renunţat sau continuă să investească în proiecte de schimbare, de promovare…Să promovezi, ce? Eu sunt convinsă că, dacă mâine ar fi sfărşitul lumii sau cine ştie ce alt Potop, mulţi ar prefera să stea pe Magheru şi pe mess decât să urce în arca unui Noe. Eventual şi-ar cumpăra ochelari de eclipsă, dacă nu i-au mai păstrat din 2000, dezamăgiţi că n-au murit şi n-au rămas în istorie.

Ca să îi scutesc pe unii de comentarii inutile, sunt foarte bine, sunt fericită, iubesc ce iubesc şi urăsc ce merită. Nu vreau să dau nimănui lecţii, dar eu, dacă pierd 10 minute, 20 de minute sau o zi întreagă scriind pe blog o fac din plăcere şi nu-mi pare rău că mă repet, e plăcerea mea şi o menţionez de câte ori vreau eu.

Eu când citesc un alt blog, îl citesc, nu foaie-verde. Se întâmplă să mai şi zic asta, se întâmplă să spun şi altora pentru că nu mi-e ruşine de ceea ce îmi place. Dacă mi-aş fi dorit trafic, faceam un comentariu tip -“scrii minunat, articolul este absolut genial!!! bravo!”, dădeam 2-300 de copy-paste-uri şi spuneam la toti cei zeci de oameni din listă, dar şi altora, cât de grozav este postul scris de ei, lumea crede, se bucură şi se gândeşte: -Uite, chiar am facut o treabă bună, ar trebui să mai abordez astfel de subiecte. Şi când colea, ce crezi? Eu habar nu am despre ce ai scris şi nici nu îmi pasă că mi-am lăsat numele meu acolo, poate lângă un articol de nimic. Pe cine umilesc în Continue reading