bloguri! bloguri!

“-Cine-i acolo mititel şi frumusel? Cine, alintătură mică?
-Vai, cred că eu, dar nu mai văd bine de lungul nasului.”

Prin urmare, ca să vă gonesc de pe blogul meu, recomand spre citire, pentru un început de săptămână frumos: pe Alle, pentru că, după câteva luni, am aflat în seara asta că a balanced diet is a cookie in each hand, iar cu puţină română şi cu multă voinţă afli cum numesti o persoană care… poate să îţi dea un gând frumos şi o lecţie de viaţă, aşa ca la Moldova. Iar dacă sunteţi mai comozi, staţi pe mess şi visati la ponturi de la Mac. Neapărat treceti pe la Mallina, postul cu telefoanele te face cel puţin curios, oricum, copiluţul ăsta merită aplaudat pentru că citeşte şi mi-e dragă de ea pentru asta. Nu e nevoie de feedback, lăsa-ţi laudele pe blogurile la care fac trimitere, ceva-ceva tot trebuie să vă placă.

Don’t like the backseat? Gotta be first!

Când o să ai un plan măreţ, să îţi propui ca la un moment dat, să te opreşti ca să vezi cum e drumul. Dar ia aminte, de fiecare dată să te opreşti cu 2-3 paşi înainte decât ţi-ai propus. O să vezi, pentru că n-o să te simţi destul de obosit, n-o să te opreşti nici atunci, pentru că scopul o să fie doar la acei 2-3 paşi!

“O persoana de succes isi stabileste de obicei telurile nu foarte departe fata de succesele anterioare. In felul acesta este sigur ca va reusi sa-si atinga aspiratiile.” Kurt Lewin

fetele de la metal galaţi sunt campioane!

Echipa de volei, Metal Galaţi, a câştigat astăzi cel de al III-lea titlu consecutiv de campioană a României, după ce fetele au bătut echipa Dinamo cu scorul final de 3-0. Felicitări moldovencelor şi aşteptăm în continuare şi titlul din finala campionilor, titlu pe care Oltchimul are toate sansele să îl câştige. Se pare că România are fete cu care într-adevăr să se mândrească, care apar la televizor nu pentru că sunt vedete cu numele, ci pentru că aduc laude sportului românesc. Se poate, deci!

p.s. tare mi-e drag să fiu om cu oamenii

Eu, când vreau să gândesc şi să tac în acelaşi timp, mă duc la bibliotecă, nu îmi şterg blogul şi nu, n-o să tac doar pentru că unii cred că sunt obişnuită cu regimul comunist. De asemenea, n-o să mă întorc în tara doar pentru că unii se cred superiori fiindcă s-au născut cu un metru mai dincolo de o graniţă şi pentru că mama şi tata lor au titlu de proprietate în România, dar cumpără unt de la rusul din piaţă, fiindcă e mai ieftin. N-o să mă supăr când cineva o să zică că nu am dreptate şi o să îmi aducă argumente, fiindcă nu sunt absurdă. Nu le cunosc pe toate, dar asta nu înseamnă că sunt proastă. Părinţii au avut grijă să îmi dea cei 7 ani de acasă înainte să “mă trimită” în România să fac carte şi am învăţat într-adevăr, o lecţie de viaţă.

Şi, ca să moară unii de ciudă, o să mă mărit cu un român deştep, frumos şi bogat; eventual cu casă şi bmw, iar de o să aibă şi mercedes, nu e nicio problemă, pentru că  tata are pregătit drept zestre un garaj, iar mama dulceaţă de nuci; facută, nu cumpărată. Mai avea mama şi nişte perne, dar nu ştiu dacă nu le-o fi dat la cumnate deja. O să vă ocup locurile de muncă, pe toate, dacă e posibil, pentru că mi-s fată muncitoare şi o să respir aer de România până o să îmi crape plămânii, dar tot n-o să mă satur. Copiii mei o să spună cu mândrie că au bunici în altă ţară şi că merg acolo în vacanţe. Copiii voştri o să îi invidieze, iar când o să vă aducă vorbă acasă, mulţi din voi o să aibă ca scuză: -“să nu mai vorbeşti cu ei, că sunt nişte rusafoni”. Bineînţeles, o să am şi vecini minunaţi care o să mă inveţe să fac ciorbă de burtă, căci sarmale şi răcituri se fac şi în Moldova. O să am vecini pe care o să îi chem la un vin moldovenesc şi ei o să ţină neapărat să mă servească cu pălincă; bine, fie -şi cu “poale-n brâu.”

Rămân în România pentru că îmi place, pentru că iubesc românii şi limba română şi n-o să mă intimidez niciodată de faptul că ştiu încă o limbă străină, iar unii văd asta ca pe un handicap. Părinţii mei n-o să îşi vândă niciodată casa de acolo ca să se mute în România, pentru că omul poate să fie om oriunde în lumea asta, indiferent de limba pe care o vorbeşte, indiferent de culoarea paşaportului pe care îl are. Şi’apoi, ce se face tata cu garajul, nu ziceam că mi-l dă zestre? Familia mea a râs împreună cu românii la masa de Paşte, iar de-oi face nunta în România, da-da, cu românul ăla bogat, sunt convinsă că s-ar dansa aceeaşi horă, deşi unele babe şi-ar şopti: -No’ dacă tot ne-a furat bunătate de român, măcar să îl facă fericit şi să înveţe şi ea să facă ciorbă de burtă şi mulţi copii, neapărat mulţi copii. Hai, să trăiască mirii, ceapa ei de moldoveancă norocoasă!!!” 

lumea citeşte ce vrea, înţelege ce poate!

Probabil dacă aş scrie despre sinucidere, unii s-ar apuca şi mi-ar da sfaturi cu de ce nu e bine. Dacă aş scrie despre femeile bătute, ar zice că e un subiect consumat şi că unele din ele chiar şi-o merită, pentru că au gura mare şi atunci trebuie umplută cumva. Da, cel mai probabil unii mi-ar ura condoleanţe dacă aş scrie că am murit. Asta pentru că omul e foarte priceput la citit. Omul de rând e obişnuit cu literatura, drept vă spun. Unii au impresia că dacă au citit comentariul “Enigmei Otiliei” în clasa a XI-a ştiu cine e ală Călinescu sau dacă au citit două pagini din Financiarul, în timp ce moţăiau în metrou, cred că ştiu ce e aia criză financiară. Unii dacă citesc un blog pornografiat, după ce îşi ling labele, încep să arunce cu tot felul de impresii: “- hooooo, paraşuto, piei satană”, dar neapărat revin acolo şi altă dată.

Cu alte cuvinte, văd că postul Fetelor, să aveţi noroc a fost preluat de mai multe bloguri şi nu, nu sunt mândră de el. Hopa, nu aplaudaţi. Nu sunt mândră de el pentru ca aveam impresia că exemplul, dus până la ironie, n-o să nu fie decat un pamflet, dar mai multe din voi au început să aprobe şi sunt sigură că multe au citit şi au închis repede pagina ca să nu zică iubiţelul că citeşte toate rahaturile în timp ce lui îi este foame, iar ele n-au mai apucat să zică ceva. Într-adevăr, unii poate au zis: “uite-o şi pe frustrata asta”, deşi habar nu au dacă măcar am o relaţie şi dacă îmi merge super şi sunt fericită sau nu. Poate unele fete şi-au zis, ” uite-o şi pe asta, îi e uşor să scrie, să o văd ce ar face dacă ar fi în locul meu.” Eu nu am scris ca să dau sfaturi şi nici pentru a judeca pe cineva, puteam la fel de bine să scriu despre Continue reading