Fetele s-au dus in club. Mare agitatie, mare. Iubiti nervosi. Ii inteleg. “Nu am cu ce sa ma imbrac. Nu-mi place cum m-am imbracat. Gata, imi iau rochita. Nu-mi mai iau rochita. N-am cu ce sa ma imbrac. Am cu ce sa ma imbrac, nu am cu ce sa ma incalt. Aa, imi iau pantofii. In cazul asta imi iau rochita.”
Mai am putin din proiect, fac o analiza comparativa, din punct de vedere al sistemelor de asigurare de sanatate, dintre Romania si Germania. La noi, asigurarea de sanatate se percepe ca fiind o obligatie in plus la plata in cadrul unui fond, pe cand in tarile dezvoltate e un lucru absolut normal. Asigurarea de sanatate insa, n-ar trebui sa se faca pe principiul “sa platesti pana iti dai duhul, ca dupa aceea tot mortul sa fie de vina.” Stiati ca platim o cota de 5,5 % din salariu? Hmm, dar ca sa moara capra “vecinului”, germanii platesc 6,5 %. Sâc-sâc :)) macar cu atat sa ne consolam. Vaaaaai, 5,5 % din sălăruţul meu, 5,5 % ???
Cat timp eu fac proiectul la politici europene, voi raspundeti la intrebarea de mai jos, punandu-va imaginatia la contributie. Cine raspunde corect pana diseara la ora 19.00, primeste un post cu dedicatie, personalizat. Cine spune cel mai interesant raspuns primeste doar dedicatie. Start! 🙂
Aceasta “posibilitate” de ati negocia salariul, la prima impresie, “sa ceri cat vrei”, este doar o strategie a companiei la care urmeaza sa te angajezi. N-o sa ceri prea mult cu gandul ca o sa ti se respinga cv-ul pentru cineva care a cerut o suma mai mica si n-o sa ceri prea putin pentru ca asta ar insemna ca nu ai incredere in abilitatile tale, in primul rand si apoi, de ce sa nu recunoastem, avem nevoie de bani. Daca tot ai aceasta posibilitate sa negociezi, trebuie sa te axezi pe experienta pe care o ai, dar mai ales pe experienta pe care poti sa o capeti. N-o sa stii niciodata: te angajau daca cereai mai mult? Ai cerut prea putin? Ai cerut exact cat puteau sa iti ofere? Aceast lucru creaza insa tensiuni intre angajati, pentru ca pana la urma fiecare face acelasi lucru, dar primeste salariu diferit, iar asta nu tine neaparat de experienta anterioara. Eu as accepta un job platit mai putin, dar care sa imi ofere satisfactie [profesionala], experienta si perspectiva de viitor: la urmatoarea aplicarea a cv-ului o sa pot cere mai mult. Am invatat insa ca negocierea porneste, de obicei, de la o suma putin mai mare decat suma reala, ca sa ai de unde sa scazi. Dar ca sa negociezi cu adevarat ceva, trebuie sa stii sa iti pui in valoare abilitatile pentru care astepti suma X si nu suma Y. Aprecierea de sine la un interviu nu reprezinta o lauda, ci o modalitate de impunere, pentru ca, pana la semnarea contractului, cel din fata ta nu iti este superior, ci doar un angajat.
Te-ai intrebat de ce unii te iubesc, altii doar te plac, si mai sunt cativa [sau mai multi] care gasesc motive sa te urasca, sa te respinga? Ti-ai identificat atuurile? Partile pentru care lumea se simte atrasa de tine ca de un magnet? Ai incercat sa ti le scoti in evidenta, ai profitat de ele? Te iubeste lumea pentru ca esti urat sau frumos, pentru felul tau de a fi, pentru felul tau de a gandi? Sunt persoane pe care pur si simplu le iubesti, fara sa retii culoarea ochilor, fara sa iti pese de forma unghiilor, sa le iubesti prostiile pe care le fac/le spun,iar prezenta lor sa iti da stare de bine. Referitor la persoanele de pe blog, la lista aceea din blogroll, sunt anumite link-uri de care ma simt foarte atasata, cand dau click, desi nu le cunosc, desi nu stiu cum arata, sau stiu cum arata din poze, simt ca e ceva familiar, ceva ce poti indragi, iar ceea ce scrie nu sunt doar cuvinte. Vreti sa dau nume? Neaaa, va tin in suspans 🙂