pur ardelenesc

Ion:
– Măi Văsălie, dă-mi împrumut un chil de pălincă până ce-oi face-o pe-a me.
Văsălie:
– Ia, măi Ioane, că doar suntem pretini.
Ion, după două zile:
– Măi Văsălie, mai dă-mi un chil de pălincă, mă, ca n-am reuşit s-o fac pe-a me.
Văsălie:
– Ia, mă Ioane, c-o s-o faci azi, mâne şi tu.
Ion după o săptamână venea spre poarta lui Văsălie care era la masă cu Măria lui.
Văsălie îi zice lu’ nevastasa:
– Tu, Mărie, dacă vine la noi, zi-i că nu-s acasă (şi se bagă sub pat).
Vine Ion şi zice:
– Ziua bună, Mărie !
– Ziua bună, Ioane.
– Apăi, Văsălie une-i ?
– Nu-i acasă, zice ea.
– No, eu am vinit cu ale două chile de pălincă şi cu încă o jumate să ne cinstim ca-ntre pretini din pălinca nouă.
  Dacă Văsalie nu-i aci, ne-om cinsti doar noi.
Se cinstesc, se-ncalzesc, se suie-n pat şi s-apucă de treabă.
Văsălie de sub pat aude, simte oarece şi cugetă adânc:
“Tu-i mama ei de treabă ! Ce să fac ? Puşcă am, cartuşe am, dar nu-s acasă

One thought on “pur ardelenesc

Împarte o felie de grapefruit :)

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s