nu sufar din dragoste

Heart_Broken_by_truth__hurtsM-a intrebat Escu  daca as suferi din dragoste, as spune asta pe blog? In primul rand nu cred ca suferi din dragoste. Suferi cand se termina motivele pentru care ai putea sa iubesti. Nici nu cred ca e corect sa spui ca suferi pentru ca celalalt nu te iubeste, nu putem impune nimanui sentimente. Dar din moment ce nu mai ai pentru ce sa iubesti si sa te implici, de ce sa suferi? Dragostea nu e nimic altceva decat niste evenimente siruite in viata a doua persoane. La inceput suntem asa cum isi doreste celalalt, pe parcurs cum vrea celalalt, iar la final suntem “cealalta jumatate” din heart-ul ala, trosnit de fulger. De-alungul relatiilor, nu foarte multe, am observat ca pot sa ma implic mai mult sau mai putin. “Mai putin” insemnand ca am fost mai intai rationala, apoi indragostita, iar “mai mult” insemnand ca am lasat de la mine, m-am indragostit, dar am stiut  in sinea mea de fiecare data cand am gresit sau am iertat prea mult. Suferi cand nu esti fericit intr-o relatie, in primul rand, dar suferinta respectiva e mai mult o incapatanare si o incapacitate de a vedea lucrurile in ansamblu. Suferi pentru ca asa e frumos, suferi pentru ca ti se da un program peste cap, dar toti, peste o perioada de timp abia ne amintim numele de familie a celui/ celei cu care am fost. Eu ma atasez foarte repede de lucrurile care imi ofera siguranta lor de a fi, nu neaparat singuranta de a le avea. Daca mi se dau motive sa nu iubesc, imi trece foarte repede si chiar sunt usurata de povara unei relatii care nu merge. Daca nu sunt iubita, implicit nu am de ce sa ma atasez, prin urmare si mai simplu. Pot sa iubesc cat de mult pot eu, dar daca dragostea/relatia respectiva nu imi face bine, pot la fel de bine sa nu mai iubesc. Daca ajungi sa fii dezamagit de persoana pe care o iubesti, se rupe ceva in ADN-ul sentimentelor, iar zicala “de la dragoste pana la ura nu e decat un pas” e foarte adevarata.

9 luni

cherry cakeIn prima zi cand am facut blogul m-am gandit la ce o sa scriu ca sa fie pe placul celor care urmau sa citeasca. Dupa 9 luni de grapefruit am realizat ca nu trebuie sa scriu pentru ceilalti sau cel putin sa nu modific sentimentele si ceea ce mi se intampla cu ajutorul cuvintelor. Citind azi niste articole din lunile trecute, am gasit printre randuri si ganduri nescrise sau modificate.
Stiti si voi ca 9 luni sunt de ajuns fatului sa se dezvolte in uterul mamei ca sa iasa in lume, asa, necunoscator, dar curios. Cred ca in aceste 9 luni blogul meu a fost intr-o astfel de “burta” si pentru ca, normal ar fi trebuit sa se nasca pe 22, o sa se nasca astazi prin cezariana. De astazi n-o sa incerc sa par mai buna, mai rea, mai cuminte, mai perversa, mai desteapta sau mai stupida. De astazi o sa fiu “copilul” care plange la miezul noptii, copilul care face primul pas, copilul care scoate cenusa din plita. Copilul dorit, dar si cel abandonat. De astazi sunt un grapefruit decojit, vulnerabil, dar accesibil. Amar, dar sanatos. Roz, alb sau rosu.
De astazi n-o sa spun lucrurilor pe nume, ci direct prenumele 😉

//am modificat si pagina de la about me.

sentiment de duminica

Mi-am inundat sentimentele de fiecare data cand am golit paharul prea plin. Sper sa naufragieze in zona “Triunghiul Bermudelor” ca sa nu mai stiu de ele… Sper sa le gaseasca marinarii cu dor de casa, sper sa se transforme in perle, sper sa le inghita un delfin, sper sa ajunga pe un recif, sper sa se transforme in vapori, apoi in picaturi de ploaie in Africa…

 Cel putin asa s-ar risipi cu folos.

sentimente la apa