un necaz nu vine niciodata singur

sick bearCa bonus pentru 2 nopti dormite prin autocar ruta Bucuresti-Suceava si 3 zile de umblat din oficiu in oficiu, in noaptea asta m-am trezit pe la 3 cu o durere insuportabila de cap, ziceai ca am mii de ace infipte ce imi paralizau partea dreapta. Bineinteles, m-am speriat si nu stiam ce se intampla, Cori a zis sa mergem la urgente, Dana a sunat la taxi si…gata. Am ajuns, doamna de acolo imi spune ca e suspect de oreion, dar ca nu stie sigur, prin urmare mergem la camera de garda, domnul doctor de acolo a avut urmatoarea reactie: “vezi ca eu n-am facut oreion si n-am chef sa mi se umfle capul !!!” 😐  Asistenta, ca sa fie complet tot tacamul: “lasa draga, ca nu ramai impotent.” Cum, pentru Dumnezeu, sa ai o astfel de reactie fata de un pacient? Cum sa afirmi lucruri de felul: “n-am chef sa mi se umfle capul” sau “nu o ating” de parca aveam lepra sau alta minune. Dar na, poate asa sunt medicii de la urgenta? Ceva de genul: vezi ca ai capu’ spart si iti curge sange, dar nu te ating, poate ai SIDA si ma infectez. M-au trimis la Panduri. Acolo era ca in filmele de groaza. Un spital gol, holuri lungi, lift imens cu usile deschise…ploaie torentiala, ţipenie de om, va imaginati scenariul? Am gasit, in sfarsit, camera de garda, o asistenta morocanoasa imi zice ca imediat o cheama pe doamna medic, sa asteptam in hol. “Doamna medic”, o femeie adormita, cascand fara nici o jena, fara sa puna mana la gura macar, ma consulta. Daca nu vorbeam cu ea, sa-i explic cum si ce s-a intamplat cred ca adormea cu aparatul in mana. Mi-a dat trimitere la Victor Babes. Replica ” nu ţine de noi” nu era ceva nou pentru mine. Ora 5. Corina avea sedinta cu seful la ora 8, eu trebuia sa merg la servici la ora 7. Nu tin minte cand am adormit. M-am trezit pe la 7, am anuntat la servici si am plecat la Babes. In sfarsit, medici, mi-am zis. Am dat analize, intre timp s-a dezumflat un pic, dar ma doare capul la fel de ingrozitor. In urma analizelor, in  afara de faptul ca sunt foarte anemica, n-am inteles mare lucru, trebuie sa astept sa vad, mor sau nu in weekend, pentru ca ei nu pot sa spuna sigur daca e oreion sau o infectie. In cazul in care n-am sa mor, o sa merg luni la medicul de familie.

Hai sa fim sanatosi!
p.s. Cori nu s-a trezit pentru sedinta 🙂
p.s.s. Multumesc fetelor ca au fost alaturi de mine, stiu ca ma iubesc si tin la mine, dar aseara chiar a fost o demonstratie de dragoste din partea lor.

7 thoughts on “un necaz nu vine niciodata singur

  1. insanatosire grabdnica si din partea mea. mai bine mergeai la municipal la eroilor. eu m-am tratat rapid la urgenta acum vreo 2 ani.

  2. didi, da, am niste colege extraordinare. multumesc
    escu, acolo am fost, e la o statie de mine…
    medicul de acolo era 🙂
    ala cu impotenta
    multumesc pt urare

  3. Sa speram ca nu e ceva grav , si ar fi bine sa se afle diagnosticul cat mai repede. Insanatosire grabnica Mariana, iar colegele tale merita tot respectul (care il si primesc fara doar si poate), cine iti aduce ceva dulce? si mai ales sa fie rugat de altcineva ? 🙂 Dana 🙂

  4. Pff, imi pare rau pentru suferinta ta, sper sa te faci bine repede. Ce dragutz ca nu ai niste colege din alea nesuferite pe care sa le doara in cot de tine. Asa prieteni mai rar. Si eu am stat acasa odata pentru ca cica aveam oreion, am chiulit o saptamana de la scoala ca sa se demonstreze ca de fapt gresise doctorita cand imi pusese diagnosticul. Ro-ma-ni-a!

  5. Trebuia sa mergi cu mine. Sa fi vazut atunci daca mai aveau reactiile alea medicii 😉

Împarte o felie de grapefruit :)

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s