cum imi dau seama daca…

love pillowN-am spus niciodata pana acum “te iubesc”.  Poate in acel moment asa credeam, acum insa sunt sigura ca n-am iubit niciodata. Spun asta pentru ca la cel mai mic impediment, ma retrageam. Daca nu imi placea ceva, renuntam. Nu simteam nevoia de a fi sincera si cu cat celalalt se implica mai mult, cu atat ma indepartam eu. E usor sa spui acel “te iubesc”, cu atat mai mult daca nu simti asta, sunt doar niste cuvinte. Vorbesc la trecut pentru ca in prezent nu imi mai este atat de usor sa spun asta si nu stiu daca e pentru ca iubesc sau pentru ca nu mai vreau sa fac greseala de a o spune pur si simplu. Acum simt ca fiecare sentiment al meu se amplifica si, paradoxal, sentimente de frica, ura, incredere, fericire, extaz, daruire, dor, dezamagire, dorinta…pot exista in acelasi timp. Daca inainte la prima piedica ma ridicam si ma intorceam din drum, acum am puterea sa ma ridic, sa merg inainte si sunt pregatita pentru urmatoarea piedica. Pentru ca iubirea nu ti se ofera pur si simplu, altfel nu o pretuiesti. Am privit in ochi si am spus in gand ” te iubesc”. Am simtit ca orice sunet ar fi stricat momentul. 

p.s. oricum pestii nu vorbesc 🙂

sunt norocoasa

Post scurt. Azi, in timp ce faceam cumparaturile ma gandeam ca sunt norocoasa pentru ca am o familie extraordinara, pentru ca ma simt in stare de absolut orice, pentru ultimele evenimente din viata mea si pentru faptul ca sunt asa cum sunt, iar asta nu e putin. Dupa ce am achitat, doamna de la casa imi da un talon de concurs si imi spune sa particip. Puteam sa castig un cupon in valoare de 5 lei sau contravaloarea cumparaturilor. M-am asezat la coada, unde mai multi doritori vroiau sa-si incerce norocul, unii nici macar nu stiau de ce stau la coada. In timp ca ii dadeam talonul fetei de la concurs am zambit ironic si am zis in sinea mea: “ati castigat 5 lei”. La cateva secunde, vocea mea interioara a prins contur real. Mi-am dat seama ca indiferent de castig, ideea de a participa la un concurs unde toti se intorc dezamagiti spunand ca oricum, niciodata nu se castiga la asa ceva, fiind o strategie a magazinului, eu ma simteam atat de norocoasa cu cuponul meu de 5 lei. Acum o sa spuneti ca sunt paranoia, dar in drumul dinspre servici spre camin, inainte sa trec pe la hipermarket, am trecut pe langa o agentie loto si am zis in sinea mea, la fel de ironic: sigur daca as pune un bilet la loto as castiga. Ma intreb atunci: oare pesimismul din noi nu ne omoara norocul? Ahhh, poate castigam chiar marele premiu…

mandra de mine :”>

office-womanDe astazi sunt angajata. De astazi nu mai am timp liber. De astazi am responsabilitati. De astazi o sa ma trezesc in fiecare dimineata la ora 7. De astazi, in fiecare data de 5 a lunii, o sa am banii mei 😉 Sunt incantata si mandra de noul post. E primul job la care o sa lucrez cu carte de munca.  Prin urmare, de astazi, contribui si eu la sistemul de pensii.[ mi-am pus tara la coada deoarece cred in zicala: “cei din urma vor fi cei dintâi, si cei dintâi vor fi cei din urma” 🙂 ] Azi a fost prima zi de servici. Dupa doua ore dormite noaptea trecute, trezitul la 7 a fost un chin. Colegii sunt foarte de treaba, toti incearca sa te ajute si, momentan, suntem numiti “cei noi”. Sper, in primul rand, sa fie o experienta frumoasa din care sa am ce invata. Avand in vedere ca imediat incepe si perioada sesiunii o sa imi fie foarte greu, dar am incredere in mine. O sa postez si o sa comentez mai rar, prioritare  fiind acum  facultatea si serviciul si cred ca o sa mi se ia de calculator dupa 6 ore stand la birou si butonand 🙂 Image provide By: commentsgalaxy.comDe astazi [defapt sunt independenta financiar de mai multe luni] o sa fiu independenta si financiar si sunt mandra de acest lucru. De asta iubesc eu Romania, de asta imi place Bucurestiul. Ai multe oportunitati, important e sa vrei. Ma bucur ca o sa ma pot folosi si de faptul ca stiu limba rusa. In ciuda Image provide By: commentsgalaxy.com
faptului ca o sa fiu 12 ore ocupata [servici+facultate] sper sa am timp sa continui sa alerg, sa ies cu fetele si sa ma vad cu fishulica. Se spune ca atunci cand ai un mod de viata sanatos, iti menajezi activitatile intr-un cadru benefic si profitabil. Pot spune ca imi merge bine pe toate planurile si sunt fericita. Traiesc grap’fruieşte 😉

fetelooor! You must have it!!!

maybelline-define-a-lash1Hmmm, pentru ce sunt buni fostii iubiti? Bine, nu chiar toti. Ma refer la fostii iubiti care iti sunt “just friends”. Nu va recomand nici un fost iubit de al meu, din pacate nici unul nu lucreaza la o firma de cosmetice, cum e si cazul fostului iubit al colegei de camera. Aseara i-a adus o punga de cosmetice[!!!], printre care si rimelul de la maybelline: define-a-lash. Recomandat cu toata sufloarea genelor mele curbate. Nu ii fac reclama, dar chiar mi-a placut si stiu ca unele fete isi gasesc cu greu un rimel, dar din moment ce a fost probat si pe gene lungi, si pe gene scurte si medii avand acelasi efect de alungire, volum si curbare perfecta…eu zic ca e un must have!

eee, de acum o sa fiti toate frumoase, curbate 🙂 curtate!

p.s. sper ca titlul nu e discriminant, daca mai vrea cineva rimelul…va rog! :)))))))))

p.s.s. pentru baietii care se simt discriminati, try here. O sa va simtiti mai bine 😉

il iubesc :)

E fratiorul meu mai mic, chiar daca pe 19 mai face majoratul, chiar daca are 1.80 m [cel putin atat avea ultima oara, dar cum el creste intr-o luna cat altii in 10 ani…]. Ultima oara i-am gasit prezervative in dulap, a fost oarecum un soc pentru mine, poate e si greseala mea…fiind mereu plecata de acasa eu inca il percep ca fiind copilasul pe care l-am lasat acu’ 6 ani, iar cand l-am intrebat: “__ ce’s astea?”, el mi-a raspuns: “__daca iti trebuie, poti sa iei si tu unul.” Azi mi-am amintit de o intamplare amuzanta de cand era el micut: avea in jur de 5-6 ani si era in ajunul Craciunului. Aveam oaspeti, printre ei si verisorul meu, care avea pe atunci 12 ani. Au aprins o petarda in casa si, bineinteles, a explodat [petarda, nu casa 😐 ]. La cateva secunde, fratiorul meu alerga prin casa si striga: mi-a bucnit stomacul!!! Nu pot sa cred ca schioapa aia de omulet a crescut si imi spune acum: “__daca e nevoie sa bat pe cineva, eu vin pana in Romania pentru tine, sa stii!!!” :)))
 Aveti grija, deci :)) 

Iar acum cand mi-am amintit de el e ceva de genul:

p.s. acu’ doua veri a incercat sa ma invete sa merg pe bicicleta. Dupa o zi de chin petrecuta pe/langa/sub bicicleta imi spune el, piciu’, mie: “stii, nu putem face absolut totul in viata. Tu, de exemplu, nu poti sa mergi pe bicicleta, dar zi merci ca asta e lucru pe care nu-l poti face.” Si dupa cateva secunde de seriozitate a inceput sa rada de mine. Cand am dat pentru carnet incurajarea lui a fost: “ai noroc ca masina are 4 roti ” :))

 

rational love

Se spune ca nu poti fi rational atunci cand iubesti. “Rational”, pentru mine, nu inseamna sa stii care e decizia corecta, ci sa stii CAND sa iei acea decizie. “A iubi” inseamna sa hotarasti impreuna cu celalalt. Iar cand ceva nu merge in relatie e pentru ca unul, sau ambii nu mai iubesc. Devii irational cand nu recunosti asta.

eu, bagajul si Romania! [1]

girl with suitcase Cei care m-au citit sau ma cunosc personal si mai gusta din cand in cand grapefruits stiu ca sunt moldoveanca venita in Romania, unii mai stiu ca sunt rusoaica venita in Romania, inca nu am informatii in acest sens, dar va anunt 🙂
Pentru ca de acolo incepe “Raiul pe pamant”, cum ar spune azi muuulti adolescenti dornici sa scape de parintii si sa aiba cat mai multa libertate, am zis sa va povestesc si voua cum a inceput calatoria vietii mele 🙂

La inceputul clasei a IX-a, [si aici o mica informatie pentru voi: la noi, capacitatea sa da in clasa a 9-a, nu in  a 8-a, cum e in Ro, prin urmare, da, am pierdut un an fiind de 2 ori in clasa a 9-a) fratele meu, care era deja student in Bucuresti, in fiecare scrisoare trimisa acasa avea si cate un pasaj pentru mine: “sa inveti bine daca vrei sa vii in Romania”. Roteam ochii ca emoticonul de la messenger pentru ca, aveam eu impresia ca mai bine decat invatam eu, nu era posibil :)) Spre sfarsitul anului am inceput sa-mi fac actele: ce emotii! In urma analizelor medicale minitioase aflasem ca am hemoglobina 5,2 cand normal ar fi trebuit sa fie 10-11. Bineinteles: “daca nu te faci bine, nu pleci in Romania” era cea mai oripilanta amenintare a mamei si vrei nu vrei, bea Grigore agiazma. Cred ca atunci mi-am pus armura pe suflet la cate alimente bogate in Fier am mancat si pana nu s-a facut hemoglobina 10, nu s-a discutat despre Romania :)) Am mers singurica pana in Iasi ca sa imi depun dosarul, acolo m-au asteptat fratele si actuala lui sotie. Vama mi s-a parut ingrozitoare, iar Iasul o pata mare de galben din cauza taxiurilor 🙂 Dupa depunerea dosarului au urmat 2 saptamani luuuuuuuuuungi de asteptare, iar cand a sunat fratele meu si mi-a zis: “-Imi pare rau, dar nu ai intrat” era sa-mi stea inima in loc daca in urmatoarele secunde nu radea spunandu-mi “-Felicitari!” Desi mai era o luna jumate pana la inceperea scolii [la noi scoala incepe la 1 septembrie] eu aveam bagajul pregatit de pe sfarsitul lui iulie 🙂 refacut bineinteles pentru ca, hainele din iulie nu se mai potriveau sezonului de toamna :))

[…] va plictisesc si data viitoare 🙂

pentru ca asa sunt eu

unperfect-girlAm inceput sa cred ca imi cam bat joc de cuvintele spuse candva, iar asta nu imi sta in fire. Avem noi oamenii o calitate de a ne preface ca totul e frumos, ca suntem a naibii de fericiti doar-doar o crapa vecinul de ciuda, iar insatisfactia lui ne pune un ranjet pe fata…atat de meschin incat chiar incepem sa credem ca  suntem fericiti si ca ne merge bine. Ihim. Imi mai place ca vorbim doar despre lucrurile si evenimentele frumoase din viata, cele urate le tinem doar in familie. Shhht. Stiu ca am zis aici ca vreau posturi optimiste pe blog, dar asta nu inseamna ca trebuie sa scriu doar despre cum m-a cucerit iubitu’, ce note mari am luat la examen, unde m-am angajat, iar eventual daca m-ar insela prietenul sa ma fac ca mi-au cazut butoanele de la tastatura, poate chiar sa-mi sterg blogul [ha!], sa nu spun despre restante [inca n-am] sau sa ma prefac ca sunt o fata optimista si sa scriu posturi despre cat e de frumos sa iubesti, cand defapt habar nu am. Se pare ca lumea ma place pana cand incearca sa ma schimbe, iar cand se intampla asta nu imi mai place mie. Si cred ca asta se intampla cu toti. Il gasim atat de interesant pe un strain, ne fascineaza totul la el, vrem sa-l cunoastem, ne place ca avem lucuri comune, ne place chiar si cand nu avem multe lucuri in comun cu scopul de a dezvolta noi interese, dar NU STIU de ce, imediat cum strainul devine iubit, iubita, prietena, sot, sotie…incercam sa schimbam, sa interzicem, sa impunem reguli…pana in momentul in care STRAINUL devenim chiar noi faţa de cealalta persoana. De ce n-am mai scris pe blog? Pentru ca, la un moment dat, avem atatea de spus incat nu spunem nimic. Exact ca in ziua de marti la facultate, cand am cursuri de la 10.00 la 20.00 si, pur si simplu, uneori tocmai pentru ca sunt atat de multe, nu merg la nici un curs. Sâc! Consider ca pot sa fiu prietena tuturor si dusmanul nimanui pentru ca nu pot sa port pica sau sa urasc. De aceea, cand nu-mi poti fi prieten nu esti decat unul din cei 6 miliarde.

flash mob- moment de solidaritate pentru cei ce nu au!

1Vrem să spunem României despre copiii uitaţi de la sate, care nu-şi pot permite să continue studiile la liceu din lipsă de manuale, îmbrăcăminte, bani pentru transport, chirie… Aceşti copii pot fi ajutaţi fără nici un efort financiar, doar hotărând ca o parte din taxele pe care le trimitem lună de lună către stat să fie folosite pentru educaţia lor. Reaminteşte românilor cum îşi pot ajuta copiii.Vino şi tu să reprezinţi aceşti copii care îşi doresc să ajungă in clasa a-9-a, dar nu au cum, doar pentru că au avut neşansa să se nască la sat şi nu la oraş. Despre Flash Mob:

-Locaţie: Universitate – fântâni
-Data: Miercuri, 15 Aprilie
-Ora: 13.15
-Ce se întâmplă

La ora 13.00 Ne întâlnim la fântâni la Universitate. Fiecare aduce de acasă o carte, cea mai ponosită şi ruptă carte. De preferat un manual.

La 13.15 ne aşezăm toţi pe jos, pe bănci, pe trepte şi citim timp de 10 minute în tăcere, ca într-o clasă de şcoală virtuală. Printre participanţi, voluntarii World Vision vor purta tricouri cu fotografiile copiilor de clasa a8a, care au nevoie de susţinere pentru a merge la liceu, pentru a-i reprezenta. Alţi doi voluntari vor împarţi în tăcere fluturaşi privitorilor.

La fix 13.25 ne vom ridica şi vom pleca fiecare în altă direcţie.

Articol preluat de aici la indemnul lui Sefe. Cred ca fiecare din noi poate face acest gest, asa ca daca vreti sa faceti o fapta buna in saptamana mare, aveti sansa acum si nu-mi spuneti ca nu puteti si nu aveti cu ce 😉 Daca maine sunteti prin zona si aveti un manual sau alte rechizite scolare la indemana de ce sa nu simtiti ca ati ajutat?

cine vrea un cutzu mic?

cutzuStiu ca o sa-mi pierd din vizitatori cu declaratia asta, dar: nu-mi plac animalele. Sunt zile in care imi vine sa-i fac “cutzu-cutzu” unui catel si “pisi-pisi” unui motanas, [ la pestisori oare cum se face?] dar sunt zile de sarbatoare atunci 🙂 stiti vorba: “Pastele nu e in fiecare zi…” Din fericire, catelusul pe care l-a gasit Danutz e unul tare scumpel, cand i-am vazut poza aseara…mi-a trecut si supararea, asa de dragalas mi s-a parut :)) Din pacate, insa, Dan nu-l mai poate tine si ne-am gandit, si eu, si Pandutzua-i facem publicitate si poate-poate se gaseste un stapan iubitor si pentru el. Dan zice:  “e de rasa: e metis de pechinez cu chihuaua” :)) Maine o sa avem ocazia sa-l cunoastem si noi pe micul Blogo [asa l-am botezat eu, caci a ajuns mare vedeta in blogosfera 🙂 ] , il aduce Dan la padurice. Daca nu-i gasim un stapan, ne-am hotarat ca-l facem gratar :)) so..hurry up and help us pliiiiiz 🙂 Detalii despre catelus gasiti la Danutz pe blog!

la multi ani, de Florii!

floriileLa multi ani celor cu nume de flori. Sa va fie viata o floare, cu nenumarate petale. Sa va fie viata frumoasa, sa fiti mereu o bucurie pentru cei din jur, sa “infloriti” frumos, sa va “deflorati” cu cine trebuie :))  La multi ani colegelor mele de facultate Panseluta, Flori, Flory, Flori 🙂 sunt mai multe, domnului profesor Lazar Florin, la multi ani lui Florin ( cretzu, cum ii spunem noi, baiatul cu netu 🙂 ) , la multi ani pentru Danutz ( il cheama si Florin), ceriza (Florina) si lui Aditzu ( il cheama si Viorel) si nu in ultimul rand la muuuulti-muulti ani si pentru Pandutzu, stiu ca panda nu e o floare, dar nu am avut ocazia sa-i spun la multi ani pentru ziua lui si mai ales a fost atat de dragut sa ma intrebe:
panda: tu esti grapefruit. se pune ca floare? :))
eu: nu stiu, acum ma gandeam si eu ce “flori” mai stiu. ma pui ca floricica? :))

Frumos gest Pandutzule, apreciez si, daca pot sa fiu grapefruit, pot sa fiu si floare 😀
Stiu ca e ziua voastra, dar tot voi o sa fiti cadoul 🙂  La multi inca o data, sper sa primiti multe flori!!!

p.s.s. daca de sarbatoarea Floriilor rupi petale din romanitza si spui: ma iubeste/nu ma iubeste…exista mai mari sanse sa te opresti la “ma iubeste?” 🙂

nu obtii totul de la “Da”

help-me1Am asistat zilele trecute, fara sa vreau, la o discutie telefonica in Ratb care m-a facut sa zambesc ironic. In fata mea, o domnisoara, cam de 23-25 de ani, vorbea cu o amica, presupun, la telefon:
-“Da, indeplineste toate standartele mele. Are apartament, are masina, are un job bun si nici nu fumeaza sau bea.”
Ma gandeam, ultimele doua le-a primit ca extra bonus? Cum sa vorbesti astfel despre persoana cu care ai o relatie? De parca tocmai ti-ai luat un robot de bucatarie si spui: “indeplineste toate standartele, iti imaginezi fata, numai bagi banana si iese sucul…”
Cred ca cea mai grea misiune a omului e sa-si gaseasca partenerul potrivit. Intr-o permanenta cautare chiar si atunci cand a gasit, pentru ca, nu-i asa, standartele se maresc, moda se schimba, iar storcatorul de fructe cu o singura lama da taiat nu face fata. Atunci cand suntem cu cineva proiectam relatia intr-un viitor apropiat si daca vedem anumite perspective, investim sentimente si nu numai, daca, insa, relatia nu corespunde normelor noastre, o tinem ca pe o garantie pana cand “ofera banca credite mai mari” [metafora valabila si pentru barbati, dar si pentru femei 😉 ].
Cand eram mai mica si ma gandeam la nunta mea, ma vedeam pe mine mireasa, prietenele mele-domnisoare de onoare, tortul de mireasa, florile si restul ornamentelor, dar…opss, nu si Continue reading