jurnalul lor. Ultima parte.

manIntoarsa in Romania, Andreea se intalneste cu Mica. Desi a incurajat-o sa pastreze sarcina, convinsa ca Alex ar accepta-o indiferent de aceasta situatie, Mica insista asupra avortului si ii cere ajutorul. In urma avortului, Mica a suferit o hemoragie puternica si, pentru ca era prea slabita din cauza perioadei in care a stat in coma, dar si a antrenamentului solicitant de la balet, moare. Mircea afla despre avort si despre faptul ca era copilul lui abia dupa decesul Micai. Alex se reintoarce in Romania dupa 4 luni de spitalizare in Austria, dar nu reuseste sa ajunga la inmormantare.
Andreea ii ramane alaturi, dar numai pentru a-l ajuta cu recuperarea fizica, el inca fiind imobilizat intr-un scaun cu rotile. File din jurnalul lor au fost publicate in monitorul local.
“Ne-am iubit cu fiecare pagina a jurnalului, asta pentru ca exista lucruri care nu se pot scrie.”- a fost ultima fraza scrisa de Mica in jurnal.

Citeste tot Jurnalul lor.

32 thoughts on “jurnalul lor. Ultima parte.

  1. @sefe guy: cred ca tu ai citit scenariul dinainte :))

    @grape: nu ma asteptam sa se termine asa repede.. dar.. d-asta e frumoasa viata.. pentru ca te ia mereu prin surprindere :p

  2. @mobscene, merci, data viitoare macar am o scuza: “am scris cu un ochi” :))
    @sf…chiar daca ramaneau impreuna era previzibil 😉
    @pandutu…am avut si motive personale sa termin jurnalul.

  3. Uffffff…… eu ma asteptam la un final inspirational-optimist de tip: ei doi se regasesc, el se face bine, the child is raised by he whole village adica de toti cei care apar in poveste- mi-a ramas mie expresia asta cu ït takes a village to raise a child.. daca ar fi film frantuzesc ar merge si finalul de tip *si au trait ani multi ferciti intr-un vesel si armonios menage a trois*, dar daca te gandesti la tonul pe care a fost scris jurnalul, ar cam strica romantismul asa ca nu, mai bine il las asa cum ziceam, siroposel, cu un cuplu fericit si un copil crescut in trei… si cu bucuria fiecarei zile, si cu multa speranta… si cand o sa creasca, copilul o sa ajunga scriitor… sau chitarist…sau.. mai bine continuati voi; finalurile fericite lasa mult mai mult loc de joaca si de visat decat cele triste… de aia, draga Grape, mi-am permis sa schimb finalul povestii.Asa, in joaca 🙂 sper sa nu te superi

  4. Korbu, spor la treaba
    alex’andra…ideea e ca povestea ma inspira din realitate, daca a murit Mica, ce pot sa fac? chiar nu mi-am mai dorit sa continui. si pana la urma, orice poveste are un final.
    raluca, intotdeauna mi-au ramas la suflet povestile cu final trist, te impresioneaza oarecum. cand se termina cu bine e ca si cum ai manca o prajitura. vrei neaparat sa stingi setea dulcelui. dar nu ma supar ca ai schimbat finalul, fiecare si-l face dupa bunul suflet. din pacate povestea este una adevarata, in proportie de 60 %, cum am mai spus. si mie imi pare rau ca s-a intamplat asa, dar uneori viata nu e doar roz 😦

  5. Deja imi esti cu 30% mai putin simpatica:)) Eu am PLANS citind unele “file din jurnal” si tu imi dai sfarsitul asta? Pfoaaaa nici cu 10 kile de grapefruit nu te iert:))

  6. Superba povestea, am citit-o astazi cap-coada si… am ramas fara cuvinte… la un moment dat chiar mi-au dat lacrimile 😦 Greu de crezut ca sunt si baieti care pot iubi asa. Asta se intampla doar in povestile frumoase, dar in realitate …
    Oricum scrii foarte frumos si pui suflet… si sper sa mai fie si altele 😀

  7. am citit azi tot jurnalul. incepuse atat de frumos povestea lor .. si nu ma asteptam ca dupa cearta aceea ea sa ia pastile si sa intre in coma, dupa care el sa faca acceident cu masina.. pacat ca s-a terminat asa. cand am citit postarea asta mi-au dat lacrimile. nu ma asteptam sa se termine asa. pacat..

  8. mie mi-a placut enorm finalul… este exact cireasa de pe tort… hmmm…. si nu l-as fi schimbat cu nici macar o mie de finaluri fericite… )

  9. am citit prima data finalul si ma uitam aiurea. era prea trist. am vazut comentarile si nu intelegeam de ce plange lumea… ;)) … asa ca am luat-o de la inceput si am aflat si eu despre ce e vorba… doamne Grape… scrii atat de frumos… incat m-am lasat furata de poveste… mica povestioara dar interesanta…. iar finalul…pff… nici ca se putea unul mai bun si mai frumos…( orice lucru bun trebuie sa aiba si o parte proasta, altfel nu mai sti care e lucrul bun. )

  10. Nu m-am putut opri pana nu am terminat de citit tot jurnalul..intr-adevar realist si trist..ca o adevarata lectie de viata…

  11. Mda.., kiar nu ar trebui skimbat sfirsitul, de ce?
    Shtiu k 80% vor “happy end”, asta doar pentu a avea implinirea sufleteasca k totul a ieshit un pic cam shifonat dar totushi bine….Deci realitate trebuie infruntata nu evitata….

  12. M’a marcat enorm povestea,e trist dar…
    Probabil daca nu ar fi avut un final tragic,povestea celor 2 nu ar fi fost cunoscuta…
    Multumim Grape pentru povestea care a marcat si care impune sa reflectezi.

Împarte o felie de grapefruit :)

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s