jurnalul lui. Bruneta.

“Cand m-am trezit, am vazut-o stand langa patul meu, tinandu-ma de mana cu mana ei dreapta si citind din jurnal, dand pagina incet cu varful degetelor mainii stangi, oarecum incomod, ca un hot de comori. Din ochi ii curgeau lacrimi, dar coltul gurii trada un zambet dulce. Imbracata intr-un halat alb, cu parul brunet, prins in coc, o suvita ii cade pe dupa urechi. Ochi albastri, senini, gene negre clipind des. M-am uitat la ea pret de cateva clipe, dar ea nu si-a ridicat ochii de pe paginile jurnalului. S-a obisnuit probabil, stiind ca eu dorm mereu, de cateva zile. Si-a muscat putin buza, iar asta a facut sa-mi tresara mana. Speriata a sarit de pe scaun si, naucita de cele intamplate, a bagat jurnalul meu in buzunarul halatului. A iesit repede din salon si a chemat medicul de garda. Vestile medicului nu au fost tocmai incatatoare, sunt paralizat de la mijloc in jos si, desi stiu ca am acea parte a corpului si am senzatia ca imi misc picoarele…eu nu simt nimic. Dupa ce a plecat medicul, bruneta mi-a adus jurnalul si mi l-a pus pe pat. N-am mai vazut o austriaca bruneta cu ochi albastri si atat de frumoasa. Cand a iesit din salon mi-a zis: “Mica e o norocoasa”. Putin socat de cuvintele in romana mi-am dat seama cat de tampit pot fi…cum putea o austriaca sa citeasca un jurnal scris in romana…deci…e romanca, dar ce cauta in Austria? De ce aici? Care e povestea ei? Da, Mica e o norocoasa. Tata mi-a povestit deja de concursul din Moscova, sunt foarte fericit pentru ea…A fost in coma….simt ca au trecut zeci de ani pe langa mine…”
Citeste tot jurnalul lor.