Nu mai am planuri. Planurile ne sperie. Planurile se amână. Când ţi-e frică să faci anumite lucruri, nu-ţi trebuie curaj. Trebuie să le faci aşa, cu teamă, ca după acea să te simţi erou. Mi s-a întâmplat de multe ori să cred că mă arunc în gol, iar întunericul să nu fi fost altceva decât ochii mei închişi.
N-aş fi crezut niciodată că o să ajung unde sunt azi, dar cred, cu toată teama, că încă nu am ajuns acolo unde trebuie. Nu ştiu de e un loc anume, un sentiment, un lucru sau un fapt. Optimismul nu se pune la păstrare, ca banii la ciorap, pentru zile negre. Optimismul, ca şi zâmbetul, trebuie împărtăşit.
Nouă regulă de aplicat în viaţă: - Nu mi-e frică să fac anumite lucuri. Le fac, cu teamă. Le termin, curajos. Eu sunt ca planta din ghivechi. Încă îmi caut bucăţica de pământ, în care să fiu plantată. Până atunci, mă bucur de soare, de apă. Mă plimb de la un geam la altul, admirând cerul. Curând, vântul o să-mi sufle în pânze!
hey…. chinese fortune….