recomand “invitatie la vals” de Mihail Drumeş

Te-ai identificat vre-odată cu un personaj dintr-o carte sau dintr-un film? Citind romanul, “Invitaţie la vals”, am zâmbit la anumite fraze, făcând asocieri între mine şi evenimentele din viaţa mea, crescând astfel curiozitatea de a citi cât mai repede finalul. O poveste de dragoste a doi tineri care, după ce s-au chinuit să se iubească unul pe celălalt, au ajuns să le fie frică de propria iubire. Ce face frica şi incertitudinea din sentimente? Află sorbind din paginile cărţii. O să scriu doar câteva din frazele care mi-au plăcut în mod deosebit, altfel ar trebui să transcriu romanul. Pentru cine vrea să o citească online, click AICI.

“Libertatea…Încercam impresia celui scăpat din închisoare, căruia i se pune la dispoziţie dintr-o dată deşertul Saharei , ca să se bucure de nemărginită libertate.”- ce să facă cu ea?

“Noi, femeile, când iubim, ne dăm integral mistuindu-ne în aşa fel încât nu ne rămâne decât umbra celor ce am fost. Iată de ce prăbuşirea noastră e aşa catastrofală.”

“Trebuie să ştii că nici o răzbunare nu e mai cumplită ca aceea care izvorăşte din dragoste.”

“Mereu mă osteneam să-ţi plac, să fiu aceea pe care o căutai şi, cu cât voiam mai mult, cu atât mi se părea că eram mai puţin. De când am fost a ta mă simţeam mai bună şi cu mine însămi.”

“Nu lăsa pasiunea să se urce la creier şi să-ţi ia minţile. Răteaz-o încă de la inimă. Cine raţionează în iubire, e stăpânul celuilalt.”

“Nu sorbi prea însetat din fericire, căci fericirea e insaţiabilă ca apa sărată a naufragiatului: cu cât bei mai mult, cu atât ţi se face mai sete.”

“Sunt bărbaţi crampon care, deşi duc o viaţă infernală, nu se pot despărţi de femeile lor.”

Mă apuc să citesc “Roşu şi Negru” de Stendhal

Advertisement