meet my parents, meet the chihaia’s 02/11/2009

Stiu ca a trecut o saptamana de cand ar fi trebuit sa scriu postul asta, dar am avut probleme cu calculatorul, inclusiv cu wordpress-ul si nu folosesc asta ca pe o scuza. Va intrebati probabil cum a fost acasa la mine? Pana sa ajungem acolo, o sa va povestesc peripetiile prin care am trecut, pentru ca v-ati obisnuit, nu-i asa, cu aventurile noastre din vara aceasta Sa incepem sa povestim:

1 zi, vineri: ne-am intalnit cu fratele si cumnata mea si am plecat din Bucuresti pe la ora 17:00. Am stabilit traseul: urma sa o luam prin Bacau, apoi Iasi si de acolo pe la Ungheni, Balti-> acasuca la mine. La un moment dat(dupa cateva sute de km), fishuc spune ca se aude un sunet ciudat la una din roti. Am hotarat sa mergem cu o viteza mai mica, banuind ca o sa facem pana sau explozie. Dupa ce am trecut pe la o vulcanizare, la cativa km, in apropierea Bacaului buuuuum!!! am facut explozie. Am oprit, am incercat sa schimbam roata, dar antifurtul era prea bine strans si riscam, daca il fortam, sa nu mai putem schimba roata. Norocul nostru a fost ca pe acelasi traseu sa treaca unchiul cumnatei mele (stiuuu, suna ca in povesti). Am reusit sa schimbam roata pana sa vina el, am cautat in tot Bacaul cauciucuri si fie nu era deschis, fie nu gaseam modelul de care aveam nevoie.

Am ajuns de la Bacau in apropierea judetului Suceava, am oprit la Hanul Ancutei si am papat.Tot la han am hotarat sa mergem in Suceava (unde locuieste cumnata mea) avand in felul acesta fishuc al meu posibilitatea sa ii cunoasca si pe cuscrii socrilor ) Am ajuns la Suceava tarziu dupa miezul noptii, am adormit bustean!!!

Ziua 2: sambata:  desi am stabilit ca ne trezim de dimineata, noi fetele ne-am trezit pe la 11:00. Baietii erau plecati deja in oras dupa cauciucuri, pentru ca nu ne puteam continua drumul pana in Basarabia cu roata de rezerva. Au cumparat baietii cauciucuri si la insistentele cumnatei mele a trebuit sa o luam prin Botosani doar ca sa mancam inghetata de la un mosuletz de acolo. (Se spune ca cei de la Betty Ice au vrut sa ii cumpere reteta si dreptul de autor si el a refuzat) A meritat sa mergem pe acolo, foarte buna inghetata!!! Probabil cei de prin imprejurimi stiu despre ce vorbesc! Pentru ca nu era nici un indicator, am gresit traseul. Ne-am intors, am ajuns in vama si acolo BOOOM, ca de ce are fishuc pasaport temporar (isi facuse pasaport temporar pentru ca in Galati s-a introdus deja obligativitatea pasapoartelor cu cip, iar acest pasaport nu se poate face la urgenta, existand posibilitatea acestui pasaport temporar, valabil 1 an) Vamesii spuneau ca acest tip de pasaport nu este specificat in conventiile nu stiu care…deja mi se facuse rau, eram cu o zi intarziere, nervosi, stresati…obositi…Pana la urma, s-au dat telefoane…si am trecut vama. Imediat dupa vama fish a platit spaga 10 lei ) N-am inteles exact pentru ce, probabil asa e moda in Moldova. Noroc ca isi salvase fishuc o harta pe laptop, altfel nu ajungeam nici in 2 ani acasa. Exista un indicator la 100 km Dupa multe intrebari de genul: unde suntem? pe unde o luam??? am ajuns acasa. Mama ne astepta cu o zeama moldoveneasca de puisor si taietei de casa. Am papat, am stat la povesti si le-am zis prin ce-am trecut. Intalnirea a fost una de succes, avand in vedere ca mama ma tot chema in bucatarie sa ma intrebe una alta de fish si isi facea griji si avea sarmana niste emotii!!! Valei!!! )

..am adormit bustean intr-un sfarsit, fericiti ca am ajuns acasa cu bine si de ce nu, ca am avut parte de toata aventura aceasta.

Ziua 3: Duminica: ne-a trezit cocosul! Am papat si am hotarat sa mergem la Balti la o tanti care face masaj de iti aseaza toate oasele (fratele meu mai mic a reusit sa scape de operatia la coloana datorita masajelor facute de ea). Ne-a trosnit toate oscioarele, bucurandu-ma nespus de tare ca a reusit sa ii ia durerea de spate pe care o avea fishuc (din cauza unui accident de masina inca de cand era copil mic si “cuminte” ) Am hotarat asfel sa continuam sedintele de masaj, stabilind sa mergem in weekend-uri la Cahul, unde locuieste ea. La intoarcere acasa: buuuum!!! am facut iarasi explozie. Am schimbat roata cu roata de rezerva si ne faceam griji cu ce ne mai intoarcem in Romania. Am facut poze pe traseu la niste copaci absolut superbi. Acasa ne asteptau multe rude si nepotelul meu Alex, care este un sensil de copil, abia am reusit sa ii fac poze

 
Am stat la masa, am povestit. Seara ne-am adunat toti in sufragerie si m-au dat parintii de gol: ca nu stiu sa gatesc, ca sunt o alintata, ca alea…ca celelalte, dar ca sunt o fetita cuminte Am adormit, a doua zi ne asteptau noi aventuri in drumul spre Bucuresti.

Ziua 4: luni: Am ajuns in Chisinau, am cumparat un alt cauciuc, am fost pe la vinurile Cricovei si pe la magazinele Bucuriei (fabrica de ciocolata din Moldova, va si recomand produsul) si am pornit spre vama Leuseni. Iarasi peripetii fara indicatoare pe drum. Aveam in portbagaj vin, tigari de contrabanda, ciocolate si dulceata de nuca (va zic eu alta data povestea , dar vamesii nu ne-au facut probleme. Am ajuns tarziu dupa ora 24:00 in Bucuresti si am adormit bustean. Nici dupa o saptamana nu imi vine sa cred ca am fost acasa. A fost asa, ca un vis. Weekendul acesta, parintii mei l-au sunat pe fishuc (tin sa va informez ca nici nu ma mai suna pe mine) si mi-au confirmat ca l-au placut. Socrii mei au fost multumiti de vinul si de ciocolatele din Moldova. Sa stiti ca am trecut peste multe amanunte si daca ati ajuns pana aici, trebuie sa dezmintim faptul ca in Romania nu se citeste.

Va facem dovada inelelor noastre de logodna, marca Chisinau (bere cu sloganul: viitorul e in mainele tale) Celelalte poze sunt la fishuc, inca nu am reusit sa fac rost de ele

Multumesc :*