Sunt zile in care iti vine sa lasi totul balta. Sa o iei de la capat, sau chiar sa iei pauza. Sunt momente de slabiciune, cand nu mai vrei sa te implici, sa te zbati… Oare ce ne sperie mai tare: esecul partial sau gandul de a incepe de la zero? Eu sunt genul de persoana care daca nu vede roadele muncii, rupe intreaga plantatie. E de ajuns “un fruct” ca sa continui, pentru ca in rest, nu conteaza munca din urma atata timp cat esti apreciat… Uneori ne incapatanam ca taranul care seamana ani de-a randul seminte si nu culege nimic. Exista țărână care pur si simplu nu da roade!
Advertisement
asa este.ai dreptate.dar trebuie sa stii si sa gastigi pierzand.I know…it doesn´t make any sense but…trebuie sa stii cand sa te opresti
Zilele alea sunt pentru pauza, relaxare si atat.
Mie una nu mi se par zilele potrivite pentru luat decizii, gandit. Sunt de facut… nimic… si atat.
Eu as crede ca esecul partial ne sperie mai tare. Pentru ca de cele mai multe ori oamenii prefera sa porneasca de la zero, care e chiar o situatie favorabila si neutra, lasand tot ceea ce au construit balta. A porni de la un esec partial inseamna a porni de la o situatie nefavorabila si negativa, a munci, a gasi solutii, a folosi ceea ce ai invatat din esec si ceea ce ai facut bine inainte.
Dar asta nu inseamna ca vreuna din alegeri e buna sau rea… depinde mult de situatie si moment… si a sti sa alegi calea corecta pentru acea situatie si acel moment.