rupem bucăţică din noi,
când iubim.
şi ne simţim mai goi
când rupem pentru amândoi.
mai rupem înc-o dată.
rupem bucăţică din noi,
când suferim.
şi ne doare mai tare
când doare pentru amândoi.
mai plângem înc-o dată.
iar cel ce nu iubeşte,
ia bucăţica-n dar
nu plânge, nu jeleşte
trăieşte în zadar.
şi mai trăieşte o dată.
“Sometimes, the hardest thing and the right thing are the same.”
Nu mi s-a întâmplat o dată, ci de mai multe ori, ca atunci când trebuia să iau o decize corectă, să n-o pot face, pentru că mi-ar fi fost greu. De aceea cred că nu trebuie să ne regretăm trecutul, doar pentru că am vrut un alt viitor. Suntem conştienţi de acţiunile noastre, dar nu întotdeauna responsabili. Decizia cea mai corectă, însă, rămâne decizia cea mai corectă, chiar şi cu trecerea timpului…
N-am înţeles niciodată pentru ce e suportul ăla de cuţite, unul mai diferit decât celălalt. Oricum îl folosim pe ăla mic, uşor de mânuit şi străin de suportul de cuţite. Ei bine, azi a trebuit să fac diferenţa când am tăiat pepenele cu un cuţit pentru pâine: mare şi cu zimţuri, hoţmănit din suport pentru că nu-l găseam pe ăla mic. Clar, cuţitul pentru pâine, e doar pentru pâine. Poate şi pentru carne, când e vorba să tai din degete. Cineva a plâns azi, dar a păpat pepene. Presupun că pot să fiu drăgălaşă cu şorţuleţ de bucătărie, atâta timp cât stau departe de cuţite, oale, ulei încins, chestii din astea…Apropo, e şi mai caaaaaald cu plasture.
-Crezi ca nu pot sa plec? Asta crezi!!? Poate ai uitat ca la Roma am plecat si mi-a fost bine, sa stii, fara tine, fara certurile astea, fara crizele tale de gelozie, fara cronometru cand plec si cand ma intorc. Eu nu mai stiu cum sa te fac sa intelegi ca nu imi doresc alt barbat, ca n-am sa te insel, ca altceva ar trebuie sa te preocupe la relatia asta. Acum ar fi trebuit sa imi iau lucrurile si sa plec, pentru ca m-am saturat, Matei, pana peste cap sa iti explic si tu sa nu intelegi. Sa nu crezi ca nu pot sa plec, nu vreau sa plec, altfel eram plecata de mult timp. A, sa nu crezi insa ca am sa raman doar pentru ca vreau eu sa raman, nu.
-Hai vino incoace, de ce tipi, trezesti vecinii. Stii ca nu vorbesc serios cand iti zic sa pleci, de ce te superi aiurea?
-Sa nu-mi mai zici niciodata sa plec, pentru ca am destule motive sa o fac, dar n-o fac, pentru ca te iubesc. Ce vrei mai mult? Zi-mi, ce vrei mai mult decat atat de la mine, pentru ca eu nu mai stiu ce sa iti ofer, ma crezi?
-Cand mai ai prezentari saptamana asta?
-De ce? il intreb buimacita fiindca a schimbat tema, asa cum face mereu, mereu, mereu…
-Vreau sa mergem pana la Cluj, sa le facem o vizita parintilor tai, ca tot n-ai fost de mult timp pe acasa. Vrei? (mai mult…)
Ar fi perfect şi pentru Bucureşti, să cobori astfel pe lângă metroul de la Unirii, să treci pe la Macdonalds, să faci cumpărăturile la Carrefour, să eviţi aglomeraţia şi să ajungi direct în apartament. Ar fi la fel de frumos ca în prima zi când ai fost conceput 
călătorind uşor prin nişte tubuleţe…
Un pitic intra intr-un bar si striga:
“-Vreau si eu un suc”!
Sare el ce sare, dar tot nu vede dupa tejghea si tot striga
“-Vreau si eu un suc, vreau si eu un suc”!
Se enerveaza si se duce dupa tejghea. Acolo vede alt pitic sarind si strigand:
“-Cola sau fanta, cola sau fanta”?
Pentru bancuri, mulţumiţi Panseluţei.
Dear John: film fără acţiune, monoton şi tipic americănesc. Poate pentru cei romanticoşi o fi fost interesant, pentru mine a fost plictisitor şi previzibil.
Amelie: deşi îmi place de Audrey Tautou, filmul acesta este îngrozitor. N-am reuşit să fiu răbdătoare ca să-l văd până la sfârşit. Încă îl am în calculator, dar cred că ocup spaţiul degeaba.
Kick Ass: mai bine te uiţi la zece desene animate cu Tom şi Jerry, decât să pierzi vremea cu Kick Ass. Ideea în sine a fost interesantă, dar mie mi s-a părut plictisitor, tras de păr şi not funny.
Shutter Island: am adormit în primele zece minute. Se pare că n-am pierdut nimic, oricum.
Pentru că gusturile nu se discută, s-ar putea ca ceea ce recomand sau nu recomand să nu fie exact cu ce vă place/ displace vouă. Apropo de asta, “fiecare om care a reuşit în viaţă a învăţat mai întâi cum să asculte, de cine să asculte şi când să asculte”, de aceea, orice idee din partea voastră e binevenită.
Cele mai frumoase jucării erau cele făcute de noi: puşca de lemn, păpuşa din cârpe, pistol de apă, meşterit dintr-o sticlă cu dopul găurit, etc. Cred că jocul devine joc când implică puţină inventivitate, ca şi aici. Ultima oară am jucat fussball cu aproximativ 2 luni în urmă, spuneam atunci că ar fi interesant să ai un joc din ăsta acasă, pentru oaspeţi, dar şi pentru propriul amuzament. Şi maturii au nevoie de joacă.
1. Adam se intoarce acasa noaptea tarziu. Eva, care il astepta fara sa doarma, il ia in primire:
2. – Nevasta-mea ma saruta de fiecare data cand vin acasa.
- Asta da afectiune!
- As…E investigatie!
Ai spune că toată apa e la fel, dar eu pot face diferenţa între Borsec si Dorna, de exemplu. N-am băut niciodată apă Evian, deşi am înţeles că are nişte proprietăţi mai deosebite decât restul apei îmbuteliate. La noi încă stă în picioare percepţia că dacă ai grijă de tine, ai fiţe. Cumperi sucuri naturale? Clar, ai fiţe. Cumperi nu ştiu ce caşcaval sau salam şi nu parizer? Clar, eşti fiţos! Ştiu că sticla de apă Evian este cam de 3 ori mai scumpă decât altă apă plată/minerală, dar asta n-o face pentru fiţoşi. Dacă mai vreţi reclame bune, click aici. Am să încerc, ca să pot face diferenţa!
E la fel de greu să alergi pe vreme însorită, ca şi pe vreme înnourată, deşi am tinde să credem că atunci când e mai rece afară, e mai bine. Atunci când e răcoare, respiri mai greu şi te doare în gât, fapt ce induce oboseala. Tricoul ud se lipeşte de tine, iar senzaţia e cu atât mai neplăcută când adie şi vântul, simţi că îngheţi. Totul se amplifică când temperatura corpului creşte, iar cea de afară rămâne constantă, e ca înainte de ploaie: înabuşeală. Nu pot să alerg fără muzică, pentru că îmi dă ritm. Cred că m-a prins o mică răceală, ieşise şi ea la alergat…
Un ascultator suna la un post de radio.
- Buna ziua!
- Buna ziua! Va ascultam.
- Am gasit un portofel care contine 15.000 dolari si un buletin de identitate pe numele Ion Ion.
- Si vreti sa gasim pagubasul?
- Nu, as vrea sa-i ofer o dedicatie muzicala.
“Scuza motivează întotdeauna realitatea, fără să aibă intenţia de a o schimba. Pentru a începe schimbarea, e nevoie de recunoaşterea neputinţelor şi a greşelilor.” Cornel Stelian Popa
Eu cred că, dacă n-am şti sigur că o să fim iertaţi, nici măcar n-am cere iertare.
Poza poate fi folosită drept exemplu pentru afirmaţia: orice combinaţie e posibilă, când există armonie şi imaginaţie.
-Unde ai fost pana acum, ma intreaba Matei, cand eu nici nu apuc sa trec pragul apartamentului.
-Stii foarte bine ca am avut prezentare azi, ii raspund, in timp ce el imi intoarce spatele si pleaca in dormitor. Eu imi arunc pantofii cat colo si ma gandesc ca sunt prea obosita ca sa am o discutie despre crizele lui de gelozie.
-Prezentarea s-a terminat acum 2 ore, imi reproseaza in momentul cand intru dupa el in dormitor si incerc sa il sarut. “Nu, nu, nu pot sa am discutia asta iar, vreau doar sa ma iei in brate si sa ma saruti pana adorm”, gandesc, dar incerc sa ii inlatur urmele de suspiciune:
-Am facut cateva poze pentru catalog si dupa aia am ajutat-o pe Carmen (designerul) sa isi duca colectia la atelier, stii doar cat m-a ajutat, iar sotul ei nu a putut sa ajunga, nu putea sa lase hainele la Teatru, iti dai seama. (mai mult…)
Grapefruits
la un grapefruit de vorba